Lisabona - Ziua 4

In cea din urma zi a excursiei am decis sa mergem in Belém, cartier aflat in partea de vest a orasului. Opus zonei in care se afla Oceanário,  este tot un rezultat al reconfigurarii urbane dupa cutremurul din 1755 si dupa remodelarea unei zone fost-industriale.

Lisabona - Ziua 3

Obrigado, Bom Natal!
Baga mana'n buzunar!

Acesta era refrenul pe care urma sa il ascultam seara... Dar, pana acolo mai e ceva de povestit!

Lisabona - Ziua 2 - Sintra

Nu as putea sa comentez prea mult despre efectele crizei economice asupra Portugaliei, dar cred ca sunt destul de mari - tara beneficiaza (daca se poate spune astfel) de ajutor de la UE, alaturi de Irlanda, Spania, Italia si Grecia, precum si altele... Ajutor primit nu neaparat foarte bine de catre populatie (nu atat ajutorul in sine cat masurile de austeritate care l-au insotit)... Singurul indiciu pe care l-am avut in excursie in acest sens (altfel portughezii pareau relaxati) a fost faptul ca pe 1 decembrie urma sa aiba loc o greva la caile ferate. Asa ca ne-am programat iesirea din Lisabona pe 30 noiembrie.

Lisabona - Ziua 1

Toata lumea stie cate ceva despre Portugalia, insa putini stiu mai multe... (iar eu nu sunt unul dintre acestia). O tara de la marginea Europei (marginea "buna", ca sa zic asa), micuta, oarecum exotica... Centrul unui mare imperiu prin secolele 16-17, a fost destul de preocupata de posesiunile coloniale, si nu s-a implicat in marile razboaie din Europa decat putin, si fara tragere de inima... Multi mari exploratori au plecat de acolo catre marile intinse, Vasco da Gama fiind poate cel mai celebru (Fernando Magellan, alt portughez celebru, a "lucrat" pentru regele Spaniei).

Postfata - Georgia Armenia

Deci, am fost acolo. Cam asta a fost... Sper ca nu am sufocat cu poze si / sau cu impresii personale despre locuri si oameni. Faptul ca scriu abia la vreo doua saptamani dupa ce am fost (in loc de o relatare zilnica) face sa se piarda un pica din aroma primei impresii, insa este partial compensat de sedimentarea senzatiilor...

Ziua 9 – Istanbul

Eh, excursia se cheama “Georgia si Armenia” pentru ca acestea au fost destinatiile principale, insa as fi putut adauga si “Turcia – Istanbul”. In cea din urma destinatie insa am ajuns doar datorita companiei aeriene, care avea o escala foarte lunga intre zborul din Tbilisi si cel de Bucuresti, pe care am decis sa nu o petrecem in aeroport, ci sa dam o tura prin Istanbul, oras foarte bine cunoscut mie dealtfel, si una dintre cele mai atragatoare destinatii posibile.

Ziua 8 – Georgia, Davit Gareja si Sighnaghi

Contra modicei sume de 100 de euro, gazda noastra s-a oferit sa ne duca sa vizitam Georgia de Est. Principala destinatie era Davit Gareja, un ansamblu monastic ce cuprinde manastiri (ma rog, mai degraba o multime de chilii sapate in stanca) ce s-a dezvoltat incepand cu secolul 6 e.n., inflorind pe parcursul a cateva sute de ani, facut praf de prima invazie mongola in 1265, revitalizat ulterior, refacut praf (hmm, ce constructie lingvistica :) ) de mongoli (de aceasta data prin vointa lui Timur) pe la granita dintre secolele 14-15, inca o data adus la viata, si apoi nimicit in 1615 de trupele persane ale lui Shah Abbas (oare ce-or fi avut cu aceste teritorii?! probabil luptele interminabile cu Imperiul Otoman, care aveau loc mai ales in aceste teritorii  situate departe atat fata de Istanbul cat si fata de Ispahan, capitalele celor doua mari imperii). In prezent se mai gasesc acolo doua manastiri, Lavra, repopulata in zilele noastre, si Udabno, acea insiruire de chilii, pe coasta unui munte, despre care am pomenit mai sus.

Ziua 7 – Armenia, Georgia

Am plecat devreme spre Georgia. Transport cu marshrutka, la fel ca la venire – un microbuz, sau, in cazul nostru, un autoturism cu 8 locuri. M-a chinuit o groaznica senzatie de claustrofobie asa cum stateam eu pe locul meu din spate, gandindu-ma ca imi era absolut imposibil sa ies din masina daca, Doamne-fereste, se rasturna cumva, prin muntii aia dubiosi...

Vedere de pe locul meu...

Ziua 6 – Armenia, Erevan

Ziua 6 a fost pentru relaxare si scufundat in placerea preumblarii prin Erevan, pe strazi si stradute, restaurante si baruri.

Ziua 5 – Armenia, Sevan, Geghard, Garni

Am luat un tur cu operatorul local – Envoy Hostel. Impreuna cu o familie de americani (sot, sotie, plus doi copii de vrei 15-16 ani), o canadianca (toti cinci cu rezidenta in Qatar, ca si filipinezii din Georgia), si un moldovean (cu rezidenta in Ancona, Italia). Am atins cateva dintre locurile de suflet ale Armeniei. Manastiri uitate de Dumnezeu, lacuri la fel, si privelisti superbe ale muntelui Ararat (care se afla in Turcia – anecdota spune ca turcii s-au cam suparat prin 1920 cand Armenia a afisat pe steag acest simbol care nu le apartinea teritorial, insa nu au avut nicio replica in fata ambasadorului sovietic care le-a spus ca nici luna (de pe steagul Turciei) nu este teritoriu turcesc, deci sa o lase mai moale...).

Ziua 4 – Armenia, Erevan

Nimic mai adevarat decat ca sa nu judeci ceva dupa prima impresie. Armenia este elocventa in acest sens... 

Ziua 3 – Georgia, Kazbegi

Desi Georgia nu este o tara mare, unele distante sunt tulburatoare ca durata, mai ales ca o buna parte dintre ele se desfasoara prin munti. In lipsa de timp, am decis sa ignoram litoralul Marii Negre (aflat la vreo 7-8 ore de capitala), si sa mergem intr-o excursie de o zi in muntii din nord (aranjata de gazda noastra), pana la Kazbegi.

Ziua 2 – Georgia, Tbilisi

Am plecat iar spre zona centrala, spre un al treilea cartier vechi. De acolo, trecand printr-un parc...

Ziua 1 – Georgia, Tbilisi

Tbilisi (imi place la nebunie alfabetul lor, care are cam aceleasi sunete cu cel latin, dar se scrie altfel – de exemplu Tbilisi: თბილისი), este un oras foarte intins (726 km patrati, dupa Wikipedia, adica de trei ori mai intins decat Bucurestiul clasic cu cei 228 km patrati ai sai – care nu includ ce este in Soseaua de Centura, adica vreo 700 km patrati in total), cu o populatie de vreo 1,1 milioane de locuitori (1,4 conform Wikipedia). 

Ziua 0 Bis – Pe drum

Am plecat cu o cursa Pegasus via Istanbul – Sabiha Gokcen Airport, unde nu prea ai mare lucru de facut, nu au nici macar zona de fumatori (cu exceptia ilegala a toaletelor, unde mereu intra cate unul sa traga o tigara). Am tras la o cafenea, unde am petrecut vreo doua ore in compania unui azer stabilit in Olanda, care mergea in tara natala pentru un eveniment in familie; din discutia cu el a reiesit mai ales admiratia pentru actualul presedinte (care, dupa standardele occidentale, nu este prea democrat) si o vaga animozitate fata de armeni (“acel popor care nu se intelege cu niciun vecin!”) – pentru referinte pe aceasta tema trebuie mentionat conflictul din Nagorno-Karabah dintre Armenia si Azerbaijan, sau amarul gust al armenilor dupa genocidul din Imperiul Otoman din 1915.

Ziua 0 - Prefata Georgia & Armenia

OK, am fost in tarile care ma atrageau cel mai tare – Israel, Iran, Japonia (un pic deprimant, as zice, pentru ca nu ramane decat restul lumii :) ). Pentru celelalte 50 de destinatii avute in vedere am decis ca cel mai bine ar fi sa le organizez in functie de timp, zona, oferte de avion, tovarasi de calatorie, etc.

Drumul Regelui - Transalpina

OK, am stat si m-am scarpinat mult cu privire la cum sa scriu despre acest traseu. Intr-un final, dupa ce facusem mai multe ciorne, am decis ca cel mai bine este sa il prezint prin comparatie. Comparatie intre ce era cand l-am parcurs prima oara (in 2009, cu bicicleta), si ce a ajuns cand l-am parcurs a doua oara (2012 - cu masina). Am lasat in postare si texte din diverse ciorne, dar cred ca relevanta este comparatia. Iar intrebarea pe care o adresez eu cititorului este "o fi mai bine ca au construit acea sosea?..." Mai jos sunt niste texte mai vechi, iar apoi pozele...

Luna si Soarele - Rasarit la Marea Neagra

O noapte intreaga ne-am intrebat "dar unde este Luna? sa fie oare acoperita de nori? sa fie oare acolo unde nu o vedem noi? sa fie oare in spatele nostru? oare s-o fi ascunzand de noi, asa cum noi nu ii vedem partea ascunsa?" Obisnuiti fiind cu faptul ca luna nu rasare din aceeasi parte, am stat intreaga noapte sub Luceafar, la malul marii... Si, spre zori, a aparut si Ea, Luna...

05.15.30

Marea Neagra

Care de fapt mi se pare verde...

Muntenegru - Ziua 6 - Retur acasa

Returul a fost in sine o excursie. Am plecat pe la 6.45 din Becici, si am ajuns la Bucuresti pe la 2 noaptea.

Muntenegru - Ziua 5 - Becici

Ziua 5 a fost ziua de liniste - tipica pentru excursiile mele -> nu ne-am plimbat pe nicaieri (desigur, si eu simt nevoia din cand in cand sa ma opresc si sa ma linistesc putin). A fost o zi de stat la soare, de odihna, de mancat peste, si asa mai departe. Ma rog, am facut totusi o mica plimbare pana la Budva, dar nu as numi-o neaparat excursie, mai ales ca scopul a fost exclusiv mancarea -> am gasit in orasul vechi, dupa multe preumblari, o carciuma care parea ca o casa obisnuita, unde batrana mama a chelnerului gatea undeva in spate...

Muntenegru - Ziua 4 - Kotor

Am pornit devreme (adica pe la 10 jumate) spre Kotor. Acolo, super oras medieval, parca model pentru Lord of the Rings (pe o parte mare, pe o parte munti cu inaltimi ametitoare). Segmentat in doua mari sectiuni: orasul de jos, unde este o catedrala de pe la 1190, si o biserica aproximativ din aceleasi timpuri (desi probabil construita pe ruinele unei alta chiar mai vechi decat atat), plus nenumarate alte cladiri (majoritatea probabil doar de cateva sute de ani vechime), si fortareata de sus, vreo 250m mai exact, pe o panta abrupta (“la marginea pantei abrupte”, pt cunoscatori :) ), si totul inconjurat de ziduri, Si schimband stapanirea de vreo 15 ori de-a lungul timpului (bizantini, turci, venetieni, austrieci, francezi, englezi, etc.). 

Muntenegru - Ziua 3 - Becici - Sveti Stefan - Budva

Muntenegru - Ziua 2 - Tara - Ostrog - Pe drum

De dimineata am plecat la rafting pe Raul Tara. Acest rau creaza un fabulos canion, unul dintre cele mai interesante din lume (al doilea dupa Marele Canion din SUA, dpdv lungime / adancime: 140km / 1.300m).

Muntenegru - Ziua 1 - pe drum

Este continuarea povestii din Serbia - Novi Sad / Exit, dar incepe un nou episod (fara o parte din gasca).

Exit - Ziua 1-4

Zilele au decurs destul de constant, de aceea nu am simtit nevoia de a publica postari diferite pentru fiecare zi.

Exit - Ziua 0

Ii zic "Ziua 0" pentru ca fiind un festival, zilele 1-4 reprezinta ce a fost de fapt in cadrul sau. Adica un fel de prefata...

Muntii Siriu - Lacul Vulturilor

La bifurcatie, tineti tot la dreapta!

Japonia - prefata si posfata

De data asta cred ca puteam sa le public la locul lor - prefata in ziua 0, postfata in ziua 16, dar pentru a mentine structura blogului, le pun aici, la gramada...

Ziua 15 - Inapoi acasa

Ziua 15 – Inapoi acasa

A durat 22 de ore. Un ultim mic-dejun la Doutor Cafe (aproximativ cel mai mare lant de cafenele din Japonia, urmat indeaproape de Starbucks), o ultima plimbare cu metroul, linia Ginza, spre Ueno (!), o ultima rectificare a tarifului de calatorie pe metrou... Ma rog, si o ultima extragere de la bancomat (cred ca se exagereaza cu povestea cu cash-ul in Japonia, cam pe unde am incercat sa platim cu cardul a functionat, si probabil ca ar fi functionat si in multe dintre locurile unde nu am incercat – desigur, nu in Ueno la vanzatorii turci de kebab, ci pe la diverse magazine).

Cum ne-am asezat in avion, a venit un tip la noi, roman, relativ incantat de ideea de a sporovai cu cineva pre limba lui natala vreme de 10 ore – ghinion, eu nu eram de aceeasi parere... A, si apropo de avioane si aeroporturi, cred ca Narita este singurul aeroport din lume (cu exceptia probabil a altora din Japonia) unde in zona de asteptare / imbarcare este mocheta pe jos – vorba aia, bine ca nu ne-au pus sa ne si descaltam. 

Ziua 14 - Tokyo

Ziua 14 – 20 aprilie – Tokyo

Eh, am ajuns aproape de finalul acestei excursii. De doua zile, de cand ne-am intors in Tokyo, tot de-turam motoarele, si acum au ajuns la ralanti.

(ca fapt divers, azi am vazut un japonez mariachi, si unul cantand la cimpoi :))

Ziua 13 - Tokyo

Ziua 13 – 19 aprilie – Tokyo

Mereu mi-a placut sa ma intorc intr-un oras prin care am mai trecut in cursul unei excursii – este o ocazie de a descoperi in liniste si calm (de obicei :) ) locuri pe langa care ai trecut fara a le fi inteles la vremea respectiva, sau locuri noi, care au scapat atentiei cand mai fusesesi pe langa ele...

Ziua 12 - Kyoto

Ziua 12 – 18 aprilie – Kyoto

Planul pentru astazi era intitulat “Bucuria copiilor – partea 12345”, si includea o vizita la Zoo si una la Acvariu. Ieri insa am descoperit ca suntem foarte aproape (ma rog, parea ca suntem foarte aproape) de unul dintre cele mai celebre monumente ale Japoniei, Kinkaku-ji (Pavilionul Aurit, construit de un shogun pe la 1370-si-ceva ca resedinta, cu o superba gradina, transformat dupa moartea sa in templu – hmmm, parca nu e singurul cu aceasta soarta...), asa ca am hotarat sa il includem si pe acesta in plan.

Ziua 11 - Nara

Ziua 11 – 17 aprilie – Nara

Am vizitat Nara, vechea capitala a imperiului (de pe la inceputul anilor 700 d.C. pana spre sfarsitul veacului respectiv). Acum, in ceea ce priveste ce a ramas din trecut, depinde din ce punct de vedere privesti. Au ramas vreo cateva temple ridicate prin 700-800. Si cam atat. Japonezii se straduiesc sa restaureze cate ceva din fostul palat imperial, dar deocamdata succesele sunt modeste. Iti poti imagina cam cum aratau locurile prin acele vremuri, dar asta mai ales cu ajutorul propriei tale gandiri, intrucat pe aici au rasarit toate acele cladiri caracteristice epocii moderne (din fericire, fara zgarie-nori).

Ziua 10 - Kyoto

Ziua 10 – 16 aprilie – Kyoto

A fost o zi curata, clasica dpdv al turismului organizat, si cu un noroc extraordinar de a prinde legaturile necesare la momentele potrivite.

Am inceput cu un mic dejun japonez la hostel, apoi am plecat spre Palatul Imperial. Ghidul Lonely Planet nu avea cuvinte prea mari de lauda pentru acest obiectiv, insa cred ca aici nu au nimerit-o (in timp ce recomanda cu mare caldura tot felul de pietre uitate de Dumnezeu, prin cele mai obscure locuri). Am avut un ghid in limba engleza, care s-a straduit sa ne prezinte si aspecte istorice, si anecdotice. Ar fi multe de povestit pe aici... mai ales despre perioada Heian, pe la anul 900-1000, cand curtenii se adunau pe marginea micului rau care curgea pe acolo, iar servitorii puneau cesti cu sake sa alunece pe ape, si puteau fi luate de acolo doar cand curteanul respectiv compunea un haiku, o mica poezie...

Ziua 9 - Kyoto

Ziua 9 – 15 aprilie – Kyoto

Ne-am trezit la 6.15 ca sa prindem autobuzul spre Kyoto. Partea buna e ca l-am prins. Partea mai putin buna este ca am dormit vreo doua din cele 4 ceasuri cat dureaza calatoria, si am pierdut niste peisaje fabuloase cu ciresi infloriti pe marginea drumului. Dar, pana sa adorm, am apucat sa admir drumul prin munti (o zi insorita, cald in autocar, in timp ce termometrele de pe autostrada indicau 2-4 grade Celsius). Superb.

Ziua 8 - Takayama

Ziua 8 – 14 aprilie – Takayama

M-am trezit noaptea din cauza zgomotului – ploua in draci. Asa, chiaun de somn cum eram, mi se parea ca ploaia japoneza suna pe streasina complet diferit de cea romaneasca. Adica, avea un aer martial, parca suna ca un mars militar –t-r-r-m t-r-r-m t-r-r-m t-m t-m. :) Am incercat sa dormim cat mai mult din timpul in care a plouat, si am reusit pana spre ora 10.30. Ne expira cazarea la Madam Matsui, si ne-am mutat trei case mai incolo, la J-Hoppers – hostel in toata puterea cuvantului, cu toate avantajele: afise peste tot, explicatii si lamuriri cum sa faci aia, cum sa dregi aialalta, cum sa ajungi acolo, cum sa vii de dincolo, etc.

Ziua 7 - Takayama

Ziua 7 – Takayama

Dupa un odihnitor somn de ~13 ore (eh, discutabil, caci am avut destule treziri, deoarece ba era cald, ba era frig) am servit un mic-dejun japonez (din care chiar am recunoscut majoritatea componentelor), si am plecat sa descoperim zona salbatica a Takayamei. Ne-am plimbat iarasi prin codri si coclauri, am gasit ceea ce mai ramasese din mandra cetate Takayama (un varf de deal in mijlocul padurii), si nenumarate temple budiste (vreo 10, sau asa ceva), din pacate toate insa avand cladirea propriu-zisa a templului inchisa.

Ziua 6 - Takayama

Ziua 6 – Takayama

Este un fel de a spune “Ziua 6 – Takayama”, mai corect ar fi “Ziua 6 – Spre Takayama si spre somn”...

Ziua 5 - Kamakura

Ziua 5 – Kamakura

A fost o plimbare foarte tare. Tare, tare, tare. Japonia cea veche, cautata si gasita. Shinto, Zen, Budism. Paduri frumoase, parcuri unde nu te asteptai sa le gasesti, temple, altare, si frumusete. Ordine si Armonie.

Ziua 4 - Tokyo

Ziua 4 – Tokyo

Am plecat tarziu prin oras. Am luat-o la pas spre Palatul Imperial (via un ATM Citibank, care cica e singurul in afara de birourile Postei care accepta carduri emise de banci occidentale – ma rog, si marile hoteluri – oricum, nu i-am dat de cap aparatului chiar din prima, arata ca in filmele in care cei de la NORAD privesc pe un ecran cum ataca sovieticii si pregatesc contraofensiva).

Am vazut un mare sir de cladiri spectaculoase, inclusiv Parlamentul – unde un japonez, care ne-a observat zgaindu-ne pe harta s-a bagat in vorba cu noi, desi nu stia o boaba de engleza, zicea doar “metrrrro?!” (oare o fi vrut sa-l indrumam noi spre metrou?! :)) asa cum radeam cand ziceam ca astia isi dau seama dupa haine ca nu suntem japonezi :)) ).

Ziua 3 - Tokyo

Ziua 3 – Tokyo

Citisem eu in Lonely Planet cum ca prin multimea de posibilitati de transport feroviar din Tokyo (inclusiv metrou – apropo, nu am vazut tramvaie, probabil ca nici nu le trebuie) poti face un tur al centrului (un fel de centura interioara, cum ar fi Mihai Bravu & Co.) cu JR Yamamoto Line, dureaza vreo ora. Am zis “ok”, si am purces incolo. Pe drum am remarcat pe harta ca urma sa trecem pe langa o statuie a lui Godzilla, deci ne-am oprit sa o cautam. Am gasit-o, era un fel de Godzilla mai mica (vreun metru sau asa ceva) :)).

Ziua 2 - Tokyo

Ziua 2 – 8 aprilie – Tokyo

Datorita schimbarii de fus orar, Ziua 1 a trecut foarte repede – practic s-a terminat inainte de imbarcarea de la Amsterdam (17 ora locala, 00 ora Tokyo).

Ziua 1 - Amsterdam - Tokyo

Ziua 1 – 7 aprilie – plecat Bucuresti

Plecat via Amsterdam. Trecut printr-un sistem foarte interesant de scanare la controlul de securitate (intri intr-o cutie, stai cu mainile sus, iar aparatul ii indica ofiterului de garda care sunt punctele sensibile, unde sa te perchezitioneze). Apoi, mi-a placut decolarea cu Boeing 777-200 – nu mai fusesem cu un zbor intercontinental, si se simtea imensitatea aeronavei la decolare, era ca un supraponderal mamut, sau mai degraba un dinozaur sau care o fi fost cea mai mare fiinta de pe Pamant vreodata, care se ridica in aer. (or fi fost si dinozauri mai mari care sa fi zburat la vremea lor?!) 

Introducere in problema

Ideea de blog mi-a venit pe la inceputul lui 2010.

Prima idee de a-l tine fost legata de faptul ca citisem blogurile unor meseriasi. Asta m-a impresionat. Sa faci creasta Fagarasului in 24 de ore, sa mergi la Iron Bike, sa parcurgi Maratonul Pietrei Craiului in mai putin de 5 ore. Etc. Dar asta reprezenta ceva ce spre catre care doar tindeam. Si eram foarte departe. Si totusi, imi miscam fundul de pe canapea si ieseam din casa. Cat ma tinea. Primul contact cu un asemenea blog m-a enervat - era al unui tip care descria o tura de mountain bike prin Piatra Mare. O zi mai tarziu, eu si un amic naduseam la urcare, unde baiatul cu blogul pedalase visand fete frumoase, iar apoi coboram pe langa bike, pe o portiune despre care respectivul scrisese ca "nu prezinta dificultati tehnice majore". In ziua urmatoare am reintrat pe blogul lui, cu dorinta de a-i scrie vreo doua-trei ganduri, insa rasfoind alte insemnari ale sale mi-am dat seama ca era din alta liga. Iar noi, astia eram, astia suntem, cu asta defilam. Dar o facem. Atentie, nu ne aruncam. Pastram rezerva de timp si energie pentru planul B. Desi, adeseori, Dumnezeu ne-a ferit de planul B (exemplu: pedalat 70km, de fapt mai mult timp "push bike" prin noroaie, vreme de 10 ore, si coborat - cand situatia era albastra - 20km in mai putin de 50 de minute). Dar ies din casa. Si vreau mai mult. Ideea de a merge la un Eco Challenge sau la Carpati Challenge este astazi foarte departe, aproape irealizabila vreodata. Dar inca mai are sens "nebunia" (cum li se pare unora) de a urca pe Negoiu, sau de a pedala 100km pe munte, sau de a cobori pe "apele albe"ale unui rau ce clocoteste. Are sens sa vezi cu ochii tai ceea ce multi vad doar in poze sau pe Discovery TV. Nu cred sa ajung vreodata sa campez la 2300m in ianuarie in Parang, dar inca cred ca mai pot ajunge sa vad Cabana Podragu in timp de iarna, cu ochii mei.

Acestea erau gandurile in 2010. Un an mai tarziu, aproape doi, spre sfarsitul lui 2011, reusisem sa bifez Varful Negoiu (sacrificand pe parcurs un menisc). Intre timp, o lasasem usor cu mersul pe munte (traiasca meniscul), insa luasera avant excursiile prin tari straine. Belgia, Israel, Iordania, Turcia, Scotia, Serbia, Iran, Malta...  Dupa Iran m-am hotarat sa reactivez ideea de blog, si iata rezultatul. Am plasat insemnarile in datele in care ele s-au petrecut, si sper ca pe viitor sa le trec in timp real - chiar in seara zilei in care se vor fi intamplat.

Candva, cu mult timp in urma, i-am reprosat unui amic care calatorise pe trei continente faptul ca tine doar pentru el amintirile - si pentru cei cativa tovarasi carora, la un pahar de vorba, le-a relatat povesti de drum. El, alaturi de baietii cu blogurile despre care vorbeam mai devreme, m-au inspirat, si sper ca cei care citesc insemnarile mele sa treaca peste stilul sec si impersonal  de relatare si sa priveasca fotografiile, si poate ca acest blog ii va inspira si pe ei, si le va trezi dorinta de a cunoaste aceasta planeta, si de a trai experiente printre straini.