Lisabona - Ziua 2 - Sintra

Nu as putea sa comentez prea mult despre efectele crizei economice asupra Portugaliei, dar cred ca sunt destul de mari - tara beneficiaza (daca se poate spune astfel) de ajutor de la UE, alaturi de Irlanda, Spania, Italia si Grecia, precum si altele... Ajutor primit nu neaparat foarte bine de catre populatie (nu atat ajutorul in sine cat masurile de austeritate care l-au insotit)... Singurul indiciu pe care l-am avut in excursie in acest sens (altfel portughezii pareau relaxati) a fost faptul ca pe 1 decembrie urma sa aiba loc o greva la caile ferate. Asa ca ne-am programat iesirea din Lisabona pe 30 noiembrie.

30 noiembrie deci, zi in care a plouat in draci. Dar, deh, care este farmecul unei excursii daca nu te plimbi putin si prin ploaie, am zis noi, amintindu-ne de Londra (cand ne-am plimbat o zi intreaga prin ploaie, iar in insorita zi urmatoare am stat prin muzee), Ierusalim (cand nu eram siguri unde e mai putin rau, in odaia din hostel sau afara prin ploaie), Kamakura (ehe, poteci montane prin ploaia mocaneasca), si atate alte locatii... Diferenta principala este ca acolo nu era si frig (sau nu chiar atat de frig). Si, poate ca nu iti este neaparat frig atunci cand ai shuba pe tine, dar nici nu este o placere sa te plimbi cu 10 kile de haine pe tine...

Deci am plecat la Sintra, un fel de Sinaia a lor, la vreo 20 km de Lisabona - tot drumul pana acolo este de fapt o aglomerare suburbana, si nu prea ai ocazia sa vezi vreo bucatica de teren nedezvoltat. Oraselul a fost favorit al curtii regale si  a tot felul de nobilime, care si-au tras pe acolo castele si castelase (Sinaia, deci, dupa cum ziceam). Oraselul promitea nenumarate privelisti minunate, precum si respectivele constructii, insa din cauza ploii necontenite ne-am rezumat la Palácio Nacional da Pena, un castel construit prin a doua parte a secolului 19. El e imprejmuit de un imens parc, unde sa te tot plimbi ceasuri intregi, dar nu prin ploaie (cel putin nu iarna).

Ar mai fi fost interesant de vizitat Castelul Maurilor (Castelo dos Mouros - insa ni s-a spus ca este complet descoperit, si de fapt ar cuprinde doar niste ziduri pe unde te uzi fleasca daca ploua), si Quinta da Regaleira, un domeniu suprarealist ridicat la comanda unui magnat al cafelei, tot prin secolul 19. Asta este, ramane pe alta data...

Si o excursie completa ar fi putut include si Cabo da Roca, punctul cel mai vestic al continentului, sau Cascais, o alta statiune renumita...

Dar, fara regrete! In ciuda ploii, plimbarea ne-a placut - hey, ce conteaza vremea cand sufletul zburda!!!

Cateva (!) fotografii...

Cladiri in Sintra, pe langa gara, in afara centrului istoric

Castelul Maurilor

Ca sa ajungem la Pena, am luat pana la urma autobuzul, intrucat drumul prin ploaie nu parea deloc romantic. Pacat, intrucat este superb - un singur sens, cu niste ace de par atat de stranse, incat autobuzul (de fapt un microbuz mai mare) trebuia sa faca cateva manevre inainte-inapoi ca sa se poata strecura.

Palatul

Pe frig si ceata imi parea a fi templul Angkor Wat din Cambodgia (probabil doar imaginatia mea, intrucat nu am fost pe acolo)

Cateva imagini mai putin asiatice

Si cateva din interior, pe unde taifasuiau / dormeau / mancau / se imbaiau / isi vedeau de treburile lor regii Portugaliei si familiile lor.

Este printre putinele castele intacte (adica cu mobilier cu tot) unde am avut voie sa fac fotografii (de exemplu in Scotia nu puteai face poze decat prin ruine). Ceva din mine este surprins oarecum de cum arata aceste resedinte regale - m-as fi asteptat poate la dormitoare imense, bai ademenitoare, birouri unde sa te lasi pierdut in ganduri, etc., dar nu imi amintesc sa fi intalnit inca asa ceva (nicaieri - Versailles, Copenhaga, Teheran, Kyoto, etc.). Probabil sunt prea prea impresionat de resedintele mogulilor de la Holywood... Sau ale starurilor rock / pop.

Cat despre vremea de afara, a fost suficient de generoasa sa ma lase sa fac doua fotografii cu oceanul (in zare) si Castelul Maurilor (tot in zare).

Apoi am vrut sa fac o poza mai de aproape cu castelul, insa atentia mi-a fost atrasa de un petic de zapada.

Cand m-am intors din nou spre castel, 20 de secunde mai tarziu, se vedea cam asa

iar oceanul nu prea se mai vedea deloc

Cateva imagini cu cam cum ar arata parcul de langa palat

Inapoi in Sintra

O masa delicioasa

Seara, intorsi in Lisabona, am urcat din centru spre un punct de referinta al orasului - Manastirea Carmo. Aproape complet devastata de cutremurul din 1755, ramane un schelet in inima orasului, langa care a fost ridicat un ascensor de catre unul dintre asistentii lui Gustave Eiffel, in 1902 (cred, nu sunt sigur, dar cam pe atunci, oricum). Mai jos doua fotografii facute in Ziua 1.

Lisabona vazuta de langa respectivul ascensor, si manastirea.

Inapoi - Ziua 1 - Lisabona
Continuare - Ziua 3 - Lisabona