12 oct. 2025

Italia - Il Lombardia 2025

 

Excursie Lombardia

Am mers la cursa numita Il Lombardia 2025. Al cincilea asa-zis Monument al anului (cele cinci curse de ciclism din Europa de Vest, cele mai vechi, mai lungi, mai dure - primăvăratecele Milano-Sanremo, Turul Flandrei, Paris-Roubaix, si Liege-Bastogne-Liege, si cursa frunzelor cazute - Il Lombardia - Como-Bergamo / Bergamo-Como se alterneaza in fiecare an. 

Sportivul meu preferat - Tadej Pogacar - era favorit pentru a scrie istorie. Sa câștige maximul istoric al acestei curse (cinci!), si sa o facă si consecutiv. Ma rog, pe mine ma interesa sa il văd pe el, si, Bonus, victorios sau oricum pe podium. Eh, hai, victorios adică !!!

Si restul a fost istorie. 

Ah, si Bonus, doua orașe noi pentru mine. Trăiască Italia, si trăiască romanii care au pus fundațiile pentru acestea si pentru restul Europei de la sud de Dunăre !!!!


11 oct. 2025

Italia -Il Lombardia 2025 - Ziua 2

Dimi la lansare

Pe drum spre Bergamo

La Bergamo - cu premiere etc

Bergamo istoric

Bergamo seara

Dimi la lansare















Sunt si cativa baieti care pun bicicleta in cui dupa aceasta cursa, si sunt salutati in mod special - aveam sa vad ulterior, ceilalti rutieri au facut un coridor de onoare. Tare!

Pe drum spre Bergamo

Plec din Piazza Cavour spre gara San Giovanni. Hai ca am găsit si restaurant turcesc. Ca de obicei, doua străzi mai încolo de centrul turistic.









Gara din Milano este absolut enorma. Ctitorie din vremea lui Mussolini.






La Bergamo - cu premiere etc

Din tren văd la periferie doar imigranți. Lângă gara văd ca e ok: trei șaormerii una lângă alta. 








36 km. Ataca pogacar. Publicul e in delir. 
33,8. Ajuns, Quinn Simmons rezista câteva sute de metri si se rupe
Km 30,6 il ajunge si Remco si se duce.

Nu știu de ce e Jean așa supărat pe viața in general si pe Pogacar in particular :)

Creca Italia e țara in care sa vezi o cursa la linia de sosire!




Ma invart pe la autocare. Tare!!!








Bergamo istoric

Ma plimb vreo juma de ora printre autocare. 

Apoi o iau ușor către orașul de sus, si ajung sa iau funicularul, deși ora este apropiată de asfințit. 

Am trecut demult de la paradigma “trebuie sa bifez totul” la ideea “e o zi din viața mea, ma voi bucura de ea!” Așa ca am dat o tura in orașul de sus doar pentru ca era prea devreme sa ma retrag in camera si încă aveam energie in picioare. Si a fost interesant si a meritat. 

După coada de la funicular, ajung sus si plec la bananarit pe acolo. ajung repede intr-o piața mare, cu catedrala, restaurante, muzee șamd. E unul in care intru - e o expoziție care se cheamă “anotimpuri”, si al cărei singur exponat central este o statuie a unui domn care sta întins pe o banca si urinează. Si vine un angajat si șterge. Ma rog, urinează apa, presupun. E o explicație amplă la intrare. 

Mai bântui pe acolo - prin oraș adică - văd si orașul de jos, desi e cam întuneric. Am o senzație de jocul “thief” jucat prin 1998… ma derutează harta google, căci îmi arată niște spații verzi care de fapt sunt grădini ale locuințelor, neaccesibile pietonilor. 

Cum au făcut casele astea așa de înalte?!

Biserica cu alb si verde, desigur


































Bergamo seara

Aici se opresc la culoarea galben a semaforului :)

Nici orașul de jos nu e de ignorat. Găsesc o piața centrala unde cică își aveau 574 de prăvălii negustorii medievali. 

Apoi sau peste alei pietonale, care ma conduc spre o alta zona cu super suflu local: restaurante , baruri, si oameni mulți. Ma rog… 

Si ma trezesc in plin centru vechi cu restaurante etc

Hai ca nu e doar despre imigranți. Partea asta e tipica vest europeană. 

Culmea e ca am cam acoperit o buna parte din “x lucruri de făcut in Bergamo”. Deși pe noapte :( :)