Dumi
Plec la Muret, pentru a vedea startul etapei de azi. Muret - Carcassonne.
Ajung la 10 și un pic. Ma întreb unde o fi treaba. O iau după gălăgie, și doua străzi mai încolo găsesc ce căutam. Sau așa cred. Văd un fel de podium unde scrie “le village”, și o coada la control de securitate. Aflu ca cei de acolo au toți invitație, ceea ce eu nu pot obține. Ma lămurește o duduie de la organizatori ca nu pierd nimic oricum, și ca sa merg pe strada mare la dreapta și la stânga. Ok, sunt puse garduri pe marginile străzii, e lume berechet, și încet încet ajung în zona centrala. Trec de zona cu podiumul de prezentare și ajung la pietonala șamd. Merg pana la un pod și ma întorc. Este plin de oameni și de corturi de marketing. Inclusiv unul cu “angajați-va in poliție”.
Later edit: și asa aflu cum funcționează ciclismul rutier... incepe cu prezentarea echipelor...
Trag aproape de podium și aștept. Pe la 11 și ceva trece caravana de marketing. O jumătate de ora de mașinuțe ale sponsorilor, care împart di tăti pentru toți. Șepci, gustărele, pungi, fluturași, etc. E ca în desene animate - când ma uitam în copilărie la
Wacky Races.
La 12 începe prezentarea echipelor. Rând pe rând, cele 23 de participante, în admirația și entuziasmul publicului. Care e înghesuit și nu ai unde sa arunci un ac, darămite sa mai și treci.
Apoi, unul câte unul trec băieții spre linia de start, vreo 100-200 de metri mai la stânga mea.
Iar eu iau trenul sa ajung la destinația de azi. Vorbesc în gara cu un francez de vârsta a treia care îmi relatează despre Bernard Hinault, și cum nu a mai luat nimeni 5 ture de Franța de atunci… și cum le-a văzut el pe ale lui BH. Tare!
Later edit - eh, le-a mai luat Miguel Indurain, dar nu conteaza... Si altcineva, caruia i s-au anulat pentru dopaj...
La Carcassonne. Ajung la trei jumate, gara este cumva imediat în afara centrului vechi. Care este încercuit de traseul Le Tour, și, după ce merg vreo jumate de kilometru aflu de la un polițist ca exista o traversare, cam pe unde începusem eu drumul spre el, dar după ce trece caravana.
Așa ca asist la trecerea caravanei și intru în oraș după mai bine de o ora. Moment in care am doua opțiuni după ce traversez: sa ma întorc acolo unde am vorbit cu polițistul (gen 1,5km înainte de finiș) si sa ii admir pe băieți pe un plat de vreo 200 de metri, vedere buna, lipit de gard, sau sa risc totul ca sa ii văd la finiș la un mare sprint? Si risc totul, merg spre finiș, găsesc semnul de 450m, si navighez in amonte, dar nu am nicio șansa sa ma lipesc de gard, si altfel nu văd nimic, așa ca ma întorc spre 500, unde găsesc o breșă. Aici sunt in partea interioară a unei ușoare curbe, așa ca văd mai mult roțile din spate când trec băieții, dar le prind un pic si fețele. Sunt mult mai ok decât ieri, au energie si culoare pe ei. Poate nu o fi chiar cum i-am perceput eu ieri, in frig, ceata si burniță la 1800m altitudine. Sau cât era.
Încerc sa ajung la podiumul de premiere, este imposibil, o las balta și aștept sa treacă și plutonul întârziaților după 10-15 minute. Apoi încerc din nou spre podium, dar e blocat pentru mașinile de echipă care trec.
O las balta și plec spre cazare. Seara mai ma învârt un pic pe unde era zona de sosire. Mai sunt doar niște camioane imense care tocmai pleacă. E ora 21, și realizez câtă organizare e în spatele întregii povești. Acele “doar niște camioane” pe care le văd eu sunt probabil o mică parte din caravana de zeci de TIR-uri care cară scene, podiumuri, tribune, plus cabinele și echipamentele echipelor care transmit, TV, radio și ce o mai fi.
Reflectez și asupra șansei pe care am avut-o ieri sa fiu chiar în fața podiumului de premiere. Și azi dimi / amiază în apropierea scenei de prezentare a echipelor. Am avut norocul începătorului. De care puteam profita și la sosire la Carcassonne dacă nu ma lăcomeam. De fapt, nici nu m-am lăcomit, doar am estimat greșit că o să am timp să ma întorc, apoi am crezut că nu va mai fi loc prin mulțime. In fine. Nu e ușor să fii fan (groupie adică ;), să urmărești trupele. Răbdarea e cheia - găsești un loc bun și te lipești de el patru ore. Sau cinci. Sau mai mult, depinde unde e.
Doamne, și ce viteza au băieții ăia pe plat... 60+km/h...
Cât despre Carcassonne, sunt în orașul vechi dar nu în cel medieval. Adică, e vechi, dar nu ăla de la 1200 sau cât o fi pe care îl caut după ce l-am văzut într-un tur Ciclist în ultimele 12 luni. E, de fapt, un loc unde au fost lăsați sa se așeze cei care au fost alungați din cetatea medievala. O poveste veche...
Vedem mâine. Mâine termin turul Franței și încep concediul de o zi pentru turism. Cu orașul antic / medieval Carcassonne.
Lecții (re)învățate: fanii absoluți stau în primul rând, la bara. Si stau acolo. Cu multe ore înainte sa vadă ceea ce vor. 4-6 ore. Lipiți de mantinela. Nu se mișcă. Nu fac pipi. Nu beau bere. Doar stau acolo. Nu ai nicio șansă sa treci de ei. Problema e ca din spatele lor nu prea vezi mare lucru. Asa ca ori te lipești de gard cu șase ore mai devreme, ori stai în spate relaxat. Una din doua.
