Vineri - pe drum Riga-Vilnius si apoi prin Vilnius
Prima parte a zilei pe drum. Patru ore jumate, într-un autocar in condiții de lux - ma simt ca in avion la business class, dpdv al confortului - scaun încăpător, spațiu pentru picioare, ecran tactil cu destule filme disponibile.
Aleg o comedie lejera, pe care o tot intrerup ca sa fac una alta, si primele trei ore jumate zboară.
Mai răsfoiesc ghidul lonely planet, si intram in Vilnius. Drăguț, aerisit, cu păduri între cartierele de periferie.
Am cazarea aproape de autogara; ajung pe la trei jumate, si pe la patru jumate plec spre orașul vechi - adică partea încercuită de ziduri in perioada Medievală.
Care este cam provincial, la prima vedere, așa, mai pe secolul 19 la început… pe măsura ce ma adâncesc (fata de Riga care are gen 500x1000 m, Vilnius are 1000x2000m, ceea ce pare enorm - o sa verific cu google maps pe laptop.) descopăr ca de fapt e super eterogen, cu un amestec de perioade si stiluri. Riga e cât de cât omogena, perioadele de dezvoltare se pot urmări pe zone de cartiere, aici sunt la grămada, 700 de ani, unde era o plomba o umpleau repede cu stilul vremii respective. Încep sa înțeleg cât de cât cum este structurat orașul vechi.
Găsesc si acel mini cartier care și-a proclamat “independenta”, Uzupis, in 1997, fiind o comunitate așa, mai pe arta si așa, si care o arde in continuare pe stilul asta, deși pentru un ochi nepriceput (ca al meu) nu se vede nimic altceva decât o strada lunga cu baruri hipsterești (hipsterești adică de 2025, nu de 2010, va rog, deși probabil nu e mare diferența, in afara de vârsta mea si a lor), si ateliere de artiști (?!). Si o mică statuie cu o pisica.
Revin inspre piata principala, unde se afla catedrala, clopotnita, Palatul Marilor Duci de Lituania, si unde e o petrecere ceva.
Aveam așa, un mic regret, ca nu am utilizat ziua de azi pentru excursia de sighseeing Riga-Vilnius, cu popasuri la Dealul Crucilor, la Kaunas si cine mai știe unde, dar e mai bine așa, ar fi fost o mare pierdere ziua de mâine.
După o recunoaștere de 4 ore si 11 km, sunt in măsura sa schițez un traseu pentru mâine, care sa acopere principalele puncte de interes: ocupația nazista si sovietica, ceva istorie, si niște vederi panoramice.
E un sentiment aici, in Lituania, mai puternic decât in Letonia, de sovietism. Intens, aș zice.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu