Sâmbătă - Vilnius
Dacă ar fi mai multe ore in zi decât sunt, aș face o vizita la paneriai, acolo unde naziștii au omorât cam 100.000 de oameni, zice lonely planet, din care 70.000 evrei.
Dar, nu sunt mai multe ore in zi, așa ca ma rezum la Vilnius. Care oferă un alt gust decât ieri.
Plec spre muzeul ocupației si al luptei pentru libertate, așa cum aveam pe lista de făcut încă de acasă. Pe drum trec pe lângă o sinagoga - singura rămasă din cele 100 de dinainte de wwii,
statuia lui frank zappa - descoperită întâmplator, si având un comentariu simpatic pe online “What am i doing here?!” - ,
si casa verde - muzeul Holocaustului. Ma învârt un pic pe lângă ea, as intra - e un semn care zice sa suni la sonerie- dar ma si grăbesc, si pare un muzeu foarte intim - Hey, trebuie sa suni la sonerie, nu?! - si nu as vrea sa insult prin viteza… așa ca ma hotărăsc sa merg la muzeul ocupației si sa revin aici dacă termin într-o ora .
Dar…
Bai tata, o poza face cât o mie de cuvinte. Iar aici, la sediul kgb, sunt multe poze. …
Am ieșit cam zdruncinat. Povestea din Letonia e aproape la indigo. Independenta 1918, rusii 1940, nemtii 1941, rusii 1944, partizani 1944-1953
A durat vreo 2 ore jumate…
Se pare ca atât naziștii cât si sovieticii (ce eufemism pentru “ruși”) aveau niște rețete pe care le aplicau oriunde mergeau. Dădeau rezultate, deci, de ce sa încerci altceva?!
La nemți: ocupau un oraș in est, mutau evreii in ghetou, ii foloseau la munca o vreme, apoi din 1943 încolo ii omorau. Mai omorau si alți indezirabili. Soldați inamici, țigani, localnici care nu purtau șapcă.
La ruș…. aaaa adică la sovietici: aici era un pic diferit. Naziștii erau porniți pe eliminare. Sovieticii erau ok cu eliminarea, dar, de ce sa nu te folosească la ceva util in prealabil? Eventual in Siberia. Cum ar fi: construcția de cai ferate, de așezări umane, de exploatare a lemnului, șamd.
Divaghez… in fine, muzeul de aici e mult mai dur vizual decât cel din Riga. Sau poate in Riga, cu ghid, nu am prea acordat atenție exponatelor si pozelor.
Plec de acolo pe la patru si ceva?!
O iau pe principalul bulevard, Gedimino pr., care devine pietonal din cand in cand.
Si către următorul obiectiv mi-e cam foame. Unde sunt frații meu arabi? Pe aici nu exista street food... cauți o chestie cinstita si rapida, ca e târziu… uite un mac. E full. Mai departe. Nimic nimic. Hey, un KFC! 5 aripioare!
Ajung in Piata Catedralei, cu Turnul cu Clopote - poza de pe ghidul Lonely Planet - Tarile Baltice.
Merg spre turnul cu clopote de la biserica sf ioan, inclusă in Universitatea din Vilnius, cea mai veche din Europa de ert (1575?).
In turn aflu ceva greu digerabil pentru mine: ups, pare o coaja fără etaje intermediare, si are vreo 50-70 de metri înălțime, si poți urca fie pe un eșafodaj de scări, fie (slava Domnului!) cu un lift. Iau liftul si închid ochii, si ma trezesc pe o platforma cu o mare gaura in mijloc, si încă o scara spre ceea ce ei numesc “balcon”. Nu, mersi! Ma preling pe lângă pereti, circular, fac poze cu orizontul si revin la lift si apoi pe pământ. Offff. (vad ca pozele sunt cam nefocalizate... oh, well... asa eram si eu :)
Realizez ca de fapt Universitatea e un mare complex, cu cladiri, incinte / grădini/ si chiar biserica sf ioan. Unde ma trezesc închis la ora 17:30 - vine cineva si deschide poarta….
Deci, se Închide la 18 dar de fapt la 17:30.
Merg spre palatul marilor duci de Lituania. E deschis pana la opt. Intru en passant si la principala catedrala - sf ? Si ? E slujba in derulare, ma abțin de la poze.
La palat ai mai multe trasee de vizitare. Pe mine ma interesează in primul rând sa ma reîntâlnesc cu Bona Sforza, cea de care am aflat la Bari anul trecut, si pe care am regăsit-o la Cracovia acum doua luni.
Eh, pe scurt, ajung sa aflu despre ea, dar sunt cumva deviat de la traseul principal si nu mai aflu punctul lor de vedere despre ce a fost după 1570. Zic așa, pentru ca pana la acel an a trebuit sa iau mai multe grăunte de sare pe limba citind panourile expuse :). Adică, e ok, dar am devenit un pic circumspect când am văzut harta de la 1350 cu Valahia deja ocupată de turci, care, cred eu, au ajuns acolo vreo 30 de ani mai târziu, fără a ocupa încă Valahia. Ma rog.
Sunt expulzat din muzeu la 19:40, deși cică se Închide la 20:00. Probabil pentru angajați, după ce dau cu matura si eventual fac si un duș. Ma rog.
Pare o oportunitate sa urc la vechiul castel, aflat pe o colina la 48 de metri înălțime, imediat lângă Palat, cu un funicular. Dar, ce sa vezi? Se inchide si acesta. Noroc ca e posibil accesul per pedes, si ma bucur de o panorama a orașului nou si a celui vechi.
Inapoi jos in oraș, observ ca vin foarte mulți oameni de undeva, si de altundeva, si merg toți într-o direcție. Caut pe net “23 August Vilnius”, si aflu ca e un mare concert, al artistei gjen, etc etc.
Mai caut o cina cinstita, si o găsesc cu greu, într-un restaurant italian unde ma simt ca arătând (nu ca fiind) ca un naș mafiot, singur într-o camera cu o farfurie cu paste :)
Încercasem si la greci, dar erau fără bucatarie...
Mai caut statuia lui leonard cohen, si anunț seara închisă.
PS. Foarte puține ferestre luminate. Or fi plecați in vacanța, sau orașul vechi e semi pustiu?! In fine…
Concluzia de pana acum / sau mai bine zis opinia de pana acum, tragem concluzii mai încolo:
Lituania e mai ofertantă pentru profilul meu de călător decât Letonia. Mai ar fi o zi de văzut pe la Kaunas, poate acel deal al crucilor, si, cu siguranța, câteva ore la paneriai. Sau cum se scrie. Acolo unde nemții omorau pe bandă rulantă.
Iar Vilnius e si el mai ofertant (aparent): mai aveam vreo ora - doua prin muzeul marilor duci, ar mai fi si dealul cu monumentul celor 3 cruci, plus niște ceva pe aici - poarta celor ?? Vvv????
Bai, nene, chiar imi place orasul asta!!!
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu