Ziua 6 a fost pentru relaxare si scufundat in placerea preumblarii prin Erevan, pe strazi si stradute, restaurante si baruri.
Dimineata am fost la Muzeul Genocidului. Pentru cine nu stie, armenii au triste amintiri prin anii 1915-1922, cand vreo 1,5 milioane dintre ei au fost ucisi, in principal prin ceea ce era pe atunci Imperiul Otoman. Rana inca deschisa, impiedica stabilirea de relatii diplomatice intre cele doua tari pana in prezent, turcii afirmand ca nu a fost niciun genocid (adica intentie de exterminare a natiunii), ci doar vreo 2-3 sute de mii de morti datorate conditiilor neprielnice de razboi si asa mai departe.
(Este interesant ca Armenia este una dintre putinele tari cu relatii foarte bune cu Rusia, SUA si Iran, simultan si la un loc, insa are granite inchise cu doi vecini (din 4), respectiv Turcia si Azerbaijan – cu prima pentru genocid, cu a doua pentru enclava Nagorno-Karabah – vezi google pentru detalii).
Eh, acest muzeu are trei puncte cheie: memorialul (o statuie de 40m inaltime flancata de 12 pietre – reprezentand cele 12 provincii ale Armeniei istorice cedate de Lenin lui Ataturk –, si un foc etern in centru – loc de pelerinaj pentru armenii din intreaga lume), o padurice de arbori plantati de lideri politici din intreaga lume, care recunosc (sau asa ceva) genocidul, si muzeul propriu-zis.
Memorialul
Copacii
De acolo, dupa negocieri aprige cu taximetristii din zona, ne-am intors in centru, unde ne-am petrecut restul zilei.
Am vizitat muzeul de istorie – este interesant cum prin diverse calatorii se leaga un puzzle... Astfel, stiam despre armenii din Noul Jolfa din Ispahan, in Iran, cum ca fusesera adusi acolo
de Shah Abbas I, in mare apreciere a talentelor lor, ca sa ii construiasca cele mai frumoase cladiri din lume, prin anii 1600. In Muzeul din Erevan erau doua referiri la acestia: odata in zona principala, care avea o tenta destul de puternica nationalista, unde se mentiona ca armenii au fost “deportati” in Persia (ma rog, toata zona principala avea ca scop principal sa arate cat au fost de persecutati armenii de-a lungul istoriei), si a doua, mult mai temperata, despre armeni si Persia, unde se mentiona ca in Ispahan au primit drepturi exclusive a face comert, si ca au fost tratati in general destul de bine – aveau catedrala, drept la religie, etc...
A mai fost o observatie simpatica la muzeu: cica prin anii 1300 – 900 i.e.n., dupa ce multe secole cultivasera pamantul si asa mai departe, oamenii din zona (un pic mai sus de Mesopotamia acelor vremuri, adica) au descoperit ca e mai rentabil sa jefuiasca si sa ia sclavi decat sa se agite cu agricultura. Cica apoi asa au aparut armatele, si clasa nobiliara aferenta... (hmmm, cam tarziu, cred ca egiptenii si asirienii aflasera asta cu vreo 500 de ani mai devreme...).
La muzeu ne-am re-intalnit cu un american originar din Tunisia (il stiam de la hostelul din Tbilisi), care ne-a propus sa mergem la un spectacol de muzica armeana traditionala, care s-a dovedit a fi un fel se serbare cu parintii, sau asa ceva...
Am plecat de la spectacol sa vizitam o mareata catedrala moderna, Surp Grigor Lusavorich, inaugurata in 2001. Desi nu are khatchkars, este impresionanta dpdv al arhitecturii – fara stalpi interiori de sustienre, ci doar cu niste imense arce.
Si cam asta a fost ziua noastra...
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu