Ziua 4 - Tokyo

Ziua 4 – Tokyo

Am plecat tarziu prin oras. Am luat-o la pas spre Palatul Imperial (via un ATM Citibank, care cica e singurul in afara de birourile Postei care accepta carduri emise de banci occidentale – ma rog, si marile hoteluri – oricum, nu i-am dat de cap aparatului chiar din prima, arata ca in filmele in care cei de la NORAD privesc pe un ecran cum ataca sovieticii si pregatesc contraofensiva).

Am vazut un mare sir de cladiri spectaculoase, inclusiv Parlamentul – unde un japonez, care ne-a observat zgaindu-ne pe harta s-a bagat in vorba cu noi, desi nu stia o boaba de engleza, zicea doar “metrrrro?!” (oare o fi vrut sa-l indrumam noi spre metrou?! :)) asa cum radeam cand ziceam ca astia isi dau seama dupa haine ca nu suntem japonezi :)) ).

La Palat nu are acces un muritor de rand, dar te poti plimba printr-o parte a gradinilor. Fain.

Apoi ne-am (re)indreptat spre Ueno, spre Zoo.

Dupa panda, tigri, lei, pinguini, elefanti, lemurieni & co., am decis sa mancam ceva (era deja 5 dupa-amiaza si nu mancasem nimic toata ziua). Ne-am invartit prin partea comerciala a Ueno-ului – stradute simpatice, destul de goale, cu restaurante la tot pasul, cu meniuri in limba lor, uneori si cu poze. Ne era prea foame insa ca sa facem experiente. Din nou ne-a bagat in seama un japonez (dintre cei care stau in fata restaurantelor/barurilor si imbie oamenii inauntru), care s-a uitat lung pe harta noastra, intreband: “where you go?”, am raspuns: “where are we?!”, a clatinat din cap (“?!”), l-am intrebat “sagdfgsdg-dori?”, a raspuns “hai, sadfgsdg-dori!” (dori inseamna “bulevard” sau asa ceva, o multime de strazi principale se cheama asdfsd-dori). Asa ca am mers la un McDonald’s.

Apoi, asteptand sa se lase intunericul peste parcul Ueno, ne-am invartit pe stradutele din zona. Am descoperit un fel de bazar (cat de bazar poate fi un bazar in Tokyo – apropo, am zarit doua araboaice cu un copil, si ma intrebam oare carei natii ii este mai greu sa invete limba celeilalte – probabil japonezilor:)) oare cum ar pronunta ei “la ilaha illa allah - لا إله إلا الله”, mai ales ca ei nu au litera L in dotare, asa cum nu au nici P sau V), mult mai la indemana buzunarelor oamenilor de rand decat fitzele din Shinjuku si Shibuya. Mi-a placut la nebunie – probabil radacinile mele din Orientul Mijlociu isi spuneau cuvantul.

Pe acolo era si plin de sali de joc cu Arcade – oameni de toate varstele, de la tineri la mosi si babe, stateau si fumau intr-o galagie infernala – am vazut vreo 10 asemenea Sali in 10 minute. Sali – chiar sali, mari, imense.

Am mai intrat intr-un magazin de jucarii – vreo cinci etaje de jucarii, cu toate nebuniile posibile si imposibile, manga, Star Wars, Lego, avioane, puzzle-uri, si tot ce poate sa-i treaca cuiva prin minte – erau toate acolo. Iar prin acel bazar erau si vreo sapte mii de restaurante – pe scurt, inima mea s-a bucurat de acea plimbare.

Intre timp cazuse noaptea peste Ueno, si am mers prin parc. Marfa. Plin de lume, lampioane rosii sub ciresi, multime de oameni la picnic sub copaci, galagie, temple budiste, ...

Inapoi la hotel, am facut planul de bataie pentru urmatoarele zile. Se pare ca este un festival la Takayama, apoi mergem la Kyoto, stabilim acolo cartierul general si ne mai invartim prin zona o vreme, inainte de a ne intoarce la Tokyo. Pentru maine am schimbat planul de a merge la Nikko, unde va ploua in draci, cu Kamakura, unde va ploua doar moderat.