PREFATA
Asa cum ma simt atras de Iran, si de tarile arabe, ma simt atras si de Japonia. Vorba cunoscatorului, poate ca intr-o alta viata am fost persan, si (continuarea mea) poate ca intr-alta am fost japonez. Ma rog, daca as crede in reincarnare…
Am luat contact cu Japonia destul de timpuriu, cand eram in clasa a 2-a, deci pe la vreo 8-9 ani. Taica-meu tocmai cumparase Shogun, si il citeam amandoi in paralel. Imi amintesc ca intarziam la orele de limba engleza pentru ca nu ma puteam dezlipi de carte. Maica-mea s-a interesat daca era ok sa il citesc, si taica-meu a zis ca da. Apoi, cand a ajuns el la concluzia ca nu e chiar asa, eu il terminasem deja de citit. In fine J. Apoi, pe la 11 ani, imediat dupa Revolutia din 1989, am inceput sa fac un Dictionar Japonez-Roman si Roman Japonez, bazat pe frazele din Shogun si dintr-o alta carte pe care o citisem - Domnisoare.
…
Cred ca Japonia rezoneaza cumva cu sufletul meu, asa cum o face Orientul Mijlociu, dar din alte puncte de vedere. Este vorba despre ordine, despre armonie, si despre atractia catre moarte. Despre gandul ca ne nastem singuri, traim singuri si apoi murim singuri. Este vorba despre budism, este vorba despre Zen , si despre Shinto. Lor le place la nebunie toamna, anotimpul care le aminteste de faptul ca totul este trecator…
Si ar mai fi si faptul ca probabil Japonia este cel mai apropiat loc de viitor, de Star Trek si toate minunatiile tehnologice viitore (pentru ei poate chiar prezente). Ma intreb daca nu au cumva si un replicator – probabil ca nu J. Dar este doar o chestiune de timp, probabil.
POSTFATA
Cam ce se poate spune pe scurt dupa o mica vizita (minimalista, ca sa zic asa) in aceasta nemaipomenita tara? Aceasta tara unica din punct de vedere al oamenilor, civilizatiei, mentalitatilor, etc... Aceasta tara care pana mai ieri a fost a doua mare putere economica a lumii (si acum este a treia / a patra, nu pentru ca ar fi mai slaba, ci pentru ca una sau alta au devenit mai puternice)... Mda, nu mai este neaparat loc de filozofia Evului Mediu, si de aspectele din Shogun-ul lui James Clavell (prima mea sursa de informare despre Japonia, acum 25 de ani), nu mai sta nimeni sa priveasca o piatra in timp ce creste, sau sa soarba ceai dintr-o ceasca goala – acesti cool young dudes & dudettes ti-ar rade in nas daca le-ai mentiona asa ceva (cum mi-a ras mie japoneza intalnita la Petra in Iordania cu doi ani inainte). Si prea putini au auzit despre Meiko Kaji (dintre cei 5 japonezi pe care i-am intrebat doar unul (mai batraior) auzise de ea). Insa tara este aici, iar japonezii iau ceea ce gasesc – modernism, tehnologie, ciresi, gradini, ordine, armonie, respect pentru ceilalti. Aceasta este cu adevarat un loc unde ar fi foarte interesant sa traiesti – desi cineva mentiona cele trei mari probleme ale tarii: nationalismul, discriminarea sexuala, si, cel mai important, faptul ca oamenii nu spun ceea ce gandesc cu adevarat, pentru a nu supara / jigni / crea disconfort celui care este vizat.
Dintre cele (in opinia mea) trei mari capitale ale planetei – Londra, Tokyo si New York – am vazut pana acum doua (adica in afara de NY). Tokyo este ingrozitor de scump, dar as spune ca e mai atragator decat Londra. Poate ca la Londra (si in Anglia) au fost faurite marile reguli ale societatii occidentale moderne, insa la Tokyo (si in Japonia) par a fi aplicate in puterea lor adevarata (si in plus, cu aroma traditiei lor). Si mi-ar placea sa incerc sa traiesc acolo, mai mult decat in oricare loc in care am calatorit pana acum.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu