Ziua 7 - Takayama

Ziua 7 – Takayama

Dupa un odihnitor somn de ~13 ore (eh, discutabil, caci am avut destule treziri, deoarece ba era cald, ba era frig) am servit un mic-dejun japonez (din care chiar am recunoscut majoritatea componentelor), si am plecat sa descoperim zona salbatica a Takayamei. Ne-am plimbat iarasi prin codri si coclauri, am gasit ceea ce mai ramasese din mandra cetate Takayama (un varf de deal in mijlocul padurii), si nenumarate temple budiste (vreo 10, sau asa ceva), din pacate toate insa avand cladirea propriu-zisa a templului inchisa.

Ruinele Castelului Takayama

 Muntii din Gifu

Peste tot marcaje si harti

Pentru cam fiecare templu am inclus si o fotografie

cu o scurta descriere, asa cum era ea prezentata 

la intrare pe cate o placuta

Intre timp timpul zburase, si o data cu el si ora pranzului – ne-am lamurit in sfarsit ca restaurantele in Japonia iau cam toate pauza intre pranz si cina, adica intre 13-maxim-14.00 si 17.00 cel mai devreme. Noroc cu fast-food-urile, care sunt deschise cam toata ziua. Prietena mea a gustat un burger, ceea ce a jutat-o sa treaca prin urmatoarele doua ceasuri cu destula energie; eu am preferat sa nu imi stric foamea si m-am tinut intai tare, apoi slab, apoi la limita de avarie (fara vorbe inutile, fara miscari bruste, fara ganduri prea multe, ci tinand cap-compas spre urmatorul restaurant potential-deschis). Intr-un final am tras la un restaurant japonez unde am mancat ceva ciudat, dar comestibil-spre-bun (un fel de ciorba dulce-acrisoara de jambon de porc cu taitei, si niste carne de vita cu orez). Apropo de vorbele unui prieten care imi recomanda cu mare caldura mancarea japoneza de la mama ei, spunand ca in Bucuresti gasesti numai fitze super scumpe: s-ar putea sa nu am dreptate, dar pana acum nu am gasit mancare japoneza super buna de la mama ei care sa fie mai ieftina decat super fitzele din Bucuresti. Inca nu am intrat intr-un restaurant de mare clasa (in afara de cel din Shibuya, cand cu panorama de la etajul 40, unde insa predomina mancarea europeana), dar pe aici prin Takayama sunt cateva localuri care ofera super-friptura-de-vita-specifica-locului-si-laudata-in-ghidurile-Michelin la 100€ portia.

Eh, in asteptarea marelui festival de maine am fost pe la Office du Tourisme sa aflam care este orarul. Ne-am lamurit in linii mari cam cum sta treaba, dar m-a surprins un aspect: daca ploua, totul se anuleaza (cel putin pe durata ploii). Ok, pot sa inteleg ca celor 12 caravane care ar trebui sa defileze nu le place umezeala (caci au sute de ani vechime, sunt din lemn sculptat/pictat/ornat/etc), si ca de asemenea nici marionetelor si altor papusi manuite iscusit), insa ce facem cu toti vizitatorii care si-au programat din timp vacante si resurse sa vina aici?! Le spunem “stiti, ploua, viata e dura, fuck off!”? Pai “fuck off!” voua, organizatorilor, gasiti ceva in schimb! Mai ales ca cica maine ploua. Cu putin noroc, nu toata ziua. Pai asa ne fu vorba, monsher?!

In fine, savurez (...) a doua zi fara tigari. Peste tot in oras sunt semne cu “fumatul interzis”. Am rasfoit lista cu urmatoarele destinatii din vacanta, si se pare ca pana la Tokyo, pe miercurea viitoare, o sa tragem numai la cazari unde nu se fumeaza. Ar trebui sa profit de templele zen pe unde trecem si sa ma incarc cu energie pozitiva.