Ziua 12 - Kyoto

Ziua 12 – 18 aprilie – Kyoto

Planul pentru astazi era intitulat “Bucuria copiilor – partea 12345”, si includea o vizita la Zoo si una la Acvariu. Ieri insa am descoperit ca suntem foarte aproape (ma rog, parea ca suntem foarte aproape) de unul dintre cele mai celebre monumente ale Japoniei, Kinkaku-ji (Pavilionul Aurit, construit de un shogun pe la 1370-si-ceva ca resedinta, cu o superba gradina, transformat dupa moartea sa in templu – hmmm, parca nu e singurul cu aceasta soarta...), asa ca am hotarat sa il includem si pe acesta in plan.

Asa ca de dimineata am pornit spre Kinkaku-ji, petrecand mai mult timp in autobuz decat in templul propriu-zis (50 de minute autobuz, 30 de minute templu). Intr-adevar, superba imagine, cu o casuta in stilul consacrat, reflectandu-se in lacul pe care este amplasata, la un loc cu copacii dimprejur.

Casa pentru servitul ceaiului

Alte 50 de minute de autobuz ne-au transferat la Zoo.

In ciuda faptului ca nu are o “populatie” foarte variata (ma rog, in afara de oferta clasica de pisici mari, elefanti, maimute, pasari, etc) am vazut cateva animale de care nu auzisem in viata mea (de ex. “bushbaby”, o aratare cam cat o veverita, cu niste ochi imensi, care topaia de colo pana colo ca in desene animate).

Ca sa mai salvam din timpul care curgea ingrozitor de repede (desi eram in vacanta) am trecut pe transportul subteran, in drum spre Acvariu.

 Foci, pinguini, delfini (fiecare cu bazinul lor), nenumarate acvarii mai mici cu pestisori din zone tropicale, sau cu nevertebrate, precum si un imens bazin (ce putea fi privit de pe doua etaje diferite) cu tot felul dintre creaturile marilor – ieseau in evidenta pisici de mare, rechini si broaste testoase.

Apropo de calatorii, este straniu cum itinerariile tale se intersecteaza cu ale altora. In Europa nu remarcasem, insa poate si din cauza faptului ca nu iesea in evidenta in mod special cineva anume. Aici in Japonia imediat ii remarci pe straini (duhhh – nu au ochii migdalati si majoritatea vorbesc mult si tare). Astfel, in drumul spre Takayama remarcasem un cuplu de francezi mai in varsta, pe care i-am reintalnit ieri la Nara. In gara din Kyoto ii remarcasem pe niste englezi, pe care de asemenea i-am regasit la Nara doua ore mai tarziu. In sfarsit, in trenul de Nara erau niste spanioli (campionii incontestabili ai turistilor galagiosi), cu care ne-am intersectat de zece ori in Nara (ceea ce n-ar fi neaparat o surpriza, avand in vedere cum erau grupate obiectivele turistice), insa si o data seara tarziu, dupa reintoarcerea la Kyoto...

Eh, si am incheiat ziua folosind din plin infrastructura Japoniei in materie de calatorit – 2h17 min de la Kyoto la Tokyo cu Shinkansen-ul, 513,6km (cu o oprire majora la Nagoya, si inca vreo doua langa Tokyo), apoi 9 minute de metrou :).

Si niste poze cu Shinkansen,  si botul lui lung...

Si gara din Tokyo la ora de maxima aglomeratie...