Adica, ne trezeam pe la 9-10 dimineata, mic-dejun, ars gazul cateva ore, pranz, apoi mers la strand, prajit la soare, scaldat in Dunare, hei, ce poate fi mai fain in vacanta?
Apoi, cina pe undeva, si, dupa tipícul prins in 2011, 1-2 ore de observatie si taclale pe tapsanul (colina) din fata intrarii in cetate, unde "dealerii" nostri ne serveau cu ceva rachie sarbeasca (la fiecare cateva minute, cate o fata venea sa ne intrebe daca nu vrem sa luam asa ceva, noi am ales-o din prima seara pe Jelena - aka Lele - sa fie furnizorul nostru pe intreaga durata a festivalului, mai putin intr-una din seri, cand au fost alte circumstante :) ).
Tapsan / Colina
Tapsan / Colina
Iar in festival - plimbareala fara sfarsit de la o scena la alta :). Mergeai, ascultai cate ceva care iti placea, apoi o luai mai departe... Nefiind mare fan al vreuneia dintre formatii, am apreciat in mod deosebit zona de chill dinspre Dunare.
Ca fapt divers, mi s-a parut ciudat ca la chioscurile din festival cand cumparai o sticla de apa iti luau dopul (la fel ca la Werchter, cica sa nu o folosesti ca arma alba), dar dincoace (la chill-zone adica) puteai pastra capacul fara nicio problema...
Ca fapt divers, mi s-a parut ciudat ca la chioscurile din festival cand cumparai o sticla de apa iti luau dopul (la fel ca la Werchter, cica sa nu o folosesti ca arma alba), dar dincoace (la chill-zone adica) puteai pastra capacul fara nicio problema...
Despre concerte... pai, mi-a placut oarecum Suicidal Tendencies. Nu-i ascultasem niciodata, insa cand eram prin scoala generala o multime de fete purtau tricouri cu ST, ceea ce ma facea curios :). Pe atunci nu prea aveam Youtube sau internet, ca sa zic asa, drept pentru care nu am reusit sa imi satisfac curiozitatea, iar mai tarziu aceasta a disparut cu desavarsire - deja ascultam Led Zeppelin & Co., si timpul era limitat... Acum am profitat de ocazie sa aflu ce pierdusem. Ajuns de la inceput in zona din fata scenei, in primul rand am pierdut o jumatate din paharul de bere cand, simultan cu primele acorduri, a inceput pogo-ul si m-am trezit aruncat trei metri mai incolo. In rest, am stat vreo 10 piese, si nu era rau, dar nici entuziasmant pentru mine (remember, cateva randuri mai sus, Led Zeppelin & Co. :) ). Dar, una peste alta, nu rau.
Altfel, Duran Duran si New Order au fost ok, eram in primele randuri, cam jumatate din concert, dar vorba unui cunoscut, daca nu stii piesele de dinainte de concert, nu vei fi foarte impresionat. Iar la Guns, parerea mea a fost: "E Axl Rose cu niste unii, care canta cover dupa GNR". :) Opiniile altora sunt variate, desigur...
Insa, ceea ce conteaza, este placerea de a fi la festival. Sa stai in primele randuri, sa simti bass-ul cum rezoneaza in burta, sa te impingi cu ceilalti oameni, sa simti muzica, sa fii si sa te pierzi in filmul tau, etc... Ceva ce MasterCard & Visa nu pot cumpara. Iar filmul tau este numai al tau. Este ceva ce a fost descoperit de la primul festival de muzica, Monterey, 1967. Bucuria este numai a ta. Sau nu numai. Poti fi narcisist, sau sa impartasesti cu cel de langa tine. Sa razi, sa plangi, sa canti versurile, sa iei in brate persoana iubita, sau sa o tii de mana doar.
Fotografii:
Prin cetate
Pe strada, langa cetate: arata ca intr-un film din anii '80, al carui nume nu mi-l amintesc, cu un oras controlat de o banda de bikeri. Sau, cumva, ca in fata barului din filmul "From Dusk till Dawn"...
Turnul cu ceasul din cetate, care are limbile de dimensiuni inverse, pentru a fi inteles de catre cei care trec pe Dunare
Concert:
Fotografii:
Prin cetate
Pe strada, langa cetate: arata ca intr-un film din anii '80, al carui nume nu mi-l amintesc, cu un oras controlat de o banda de bikeri. Sau, cumva, ca in fata barului din filmul "From Dusk till Dawn"...
Turnul cu ceasul din cetate, care are limbile de dimensiuni inverse, pentru a fi inteles de catre cei care trec pe Dunare
Concert:
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu