Scotia - Ziua 5 - St. Andrews / Stonehaven

St. Andrews - un orasel mic, dar cu o ampla rezonanta in istoria Scotiei... Aici se zice ca ar fi venit candva, prin secolul IV, Sf. Regulus, aducand cu el moastele Sf. Andrei. O catedrala (acum in ruine) a fost infiintata pe la inceputul mileniului II. Exista si un castel, cu tipica istorie zbuciumata.

A, si este si un fel de capitala a golfului. Pentru a putea sa joci aici, trebuie sa iti faci rezervare cu luni inainte...

Catedrala din St Andrews

Cateva imagini de pe tarmul Marii Nordului / Golful St. Andrews (si un mic plimbaret pe mal)

In ghidul Lonely Planet se mentiona undeva, despre o anumita zona a Scotiei (Insulele Orkney), ca, in ciuda faptului ca nu ofera peisajul pitoresc al altor regiuni - cum ar fi insula Skye, de exemplu - este remarcabila pentru ocazia de a admira culoarea de otel a marii, cenusiul cerului, si maroul stancilor. Citind pasajul, ma gandisem "cat marketing este in Lonely Planet". Intors in Bucuresti si rasfoind pozele insa, am dat peste cea de mai jos, care mi se pare poate cea mai frumoasa dintre fotografiile facute in Scotia.

Castelul St. Andrews

Alte cateva imagini din St.Andrews

De la St. Andrews am plecat spre Stonehaven, cu un popas la Castelul Glamis - presupusa localizare a piesei Macbeth, insa oarecum imposibila in realitate, intrucat Macbeth a domnit cu cateva sute de ani inainte ca acest castel sa fie construit (la fel, si Castelul Cowdor din piesa nu prea a fost vizitat de Macbeth, neexistand la vremea respectiva - ar mai fi de adaugat ca adevaratul rege Macbeth a fost un tip destul de cumsecade si apreciat la vremea lui, spre deosebire de imaginea zugravita de Shakespeare - vorba cuiva: putini au avut parte de o publicitate atat de negativa:)) ).

Castelele din Scotia ar putea fi impartite in doua categorii, din punct de vedere al utilizarii curente: ruine sau locuinte. Glamis intra in a doua categorie, cu o familie cu nume pompos si istorie impresionanta, cu relatii cu casa regala (daca nu ma inseala memoria, chiar Regina Mama (a Elisabetei) se trage de prin aceste meleaguri). Prin castel erau o mie de fotografii cu tot felul de conti, duci, si alte capete incoronate ale Europei care au vizitat locul. Fiind locuinta curenta, fotografiatul interior este interzis. Se face insa turul castelului, si afli o multime de amanunte interesante - de ce aveau paturile mici (pentru ca le era frica de diavol si moarte), de ce in camera de biliard mesele sunt arse cu mucuri de tigara, de ce..., de ce..., etc. Cele mai simpatice fotografii sunt cu Regina Mama, cu ochii ei albastrii.

De la Glamis, in drum spre Stonehaven, am avut o pana de cauciuc ce ne-a costat cateva ore, asa ca am hotarat sa ramanem peste noapte in Stonehaven, la un B&B (Bed & Breakfast). O mica statiune pe malul marii, foarte linistita si placuta - de altfel, era o zi de sarbatoare, si totul (aproape) era inchis. Un tip de la o pizzerie ne-a explicat ca nu este vorba despre o sarbatoare anume, ci doar ca primaria acorda doua-trei zile libere pe an, pentru ca oamenii sa se relaxeze si sa compenseze vacantele scurte :).