Islanda - Ziua 4 - Sudul Islandei

In ziua 4 am avut programata o alta excursie, de data aceasta in sudul Islandei, vreo 200km distanta de Reykjavik. Urma sa vedem cascade, ghetari, plaje cu nisipuri negre, si in general peisajul vulcanic al insulei.

Nu ma simt prea inspirat la scris texte, asa ca o sa pun direct pozele, cu cateva comentarii, unde este cazul.

Reykjavik dimineata, cu un cer senin si o raza de soare (spre deosebire de zilele precedente - apropo este fantastic cum se schimba vremea pe acolo, cu o zi inainte era super intunecat, iar cu doua-trei ningea in draci).

Peisajul prin fereastra autocarului

Super-jeep-urile modificate cu care islandezii plimba turistii pe ghetari

Am ajuns la marginea unui ghetar, Mýrdalsjökull pre numele lui. Din nou impresionati de organizarea turismului in Islanda: te iau si te duc la marginea ghetarului!

Apropo de turism, au o multime de brosuri si pliante despre tot ce este de vazut prin tara, inclusiv despre o multime de case si monumente din Reykjavik...

Din nou pe drum

Apoi am ajuns la Vik, un satuc situat la vreo 3520km de Bucuresti (in linie dreapta, sau curbata peste curbura Pamantului). Acolo era de remarcat plaja, cu un nisip foarte fin, si negru. Si niste pietre cu o forma ciudata, numite Reynisdrangar... Si un vant care batea o idee mai tare decat cel de la Gullfoss... Doar cat sa te ia cu totul pe sus... Daca te aplecai inspre vant, nu aveai cum sa cazi, te tinea curentul.

Vremea se cam schimbase, si incepuse sa ninga... Dar dupa ce am trecut de un munte, pe drumul de intoarcere, clima s-a mai imbunatatit un pic. E foarte tare cum se modifica nu numai de la o zi la alta, ci si de la un kilometru la altul.

Ne-am oprit in Skógar, sa vizitam un fel de muzeu etnografic, unde un domn in varsta de 92 de ani colectioeaza circa 12.000 de obiecte traditionale islandeze. L-am si intalnit pe respectivul, ne-a cantat la un instrument traditional islandez (langspil, la care se pare ca nu mai canta nimeni in ziua de azi, din doua motive: 1. suna jenant; 2. nimeni nu mai prea stie cum sa il foloseasca), si ne-a aratat cum torcea el lana pe fus pe cand era tanar. Apoi ne-a invitat sa vedem cateva case traditionale (ghida spunea ca de fapt ne "rapise", cum are el obiceiul cu toti turistii, in ciuda nasului organizatorilor de tururi, care se vad nevoiti sa astepte minute in sir sa le returneze turistii...

(Din nou am remarcat ce viata dura duceau localnicii. Fara un copac pe ea... (insula e cheala, se chinuie acum sa o impadureasca, au studiat tot felul de specii de prin Siberia si Alaska, sa inteleaga care s-ar potrivi si la ei). Si cica singurele lemne erau cele aduse de curentii marini, pe care imediat puneau cate o stampila a norocosului care le gasea... Iar despre incalzire in case nu se auzise pana prin secolul 20...


La doar doi pasi de muzeu ne-am oprit la o cascada, Skógafoss pre numele ei...

Apoi pe drum, langa acel simpatic vulcan, Eyjafjallajokull, care a stricat afacerile transportatorilor aerieni acu' cativa ani.

Si unde era frig, frig, friiiiiggg... Am coborat din autocar sa fac repede o poza, fara geaca si caciula, si am crezut ca o sa intepenesc pe loc!

Si, in final, la alta cascada, Seljalandsfoss, renumita pentru ca puteai sa treci prin spatele ei, pe marginea muntelui.