Pentru inceput am ales una dintre principalele mandrii ale tarii: Laguna Albastra (Blue Lagoon, sau Blaá Iónid pre limba lor). La vreo 40km de Reykjavik, ofera un bazin cu ape calde (pe la vreo 39 de grade Celsius). Poate fi urmarita aici:
http://www.livefromiceland.is/webcams/blue-lagoon/
Cand scriu aceste randuri camera fusese suspendata, din pacate (adica nu doar de un stalp), dar poate ca o sa revina...
Era un frig afara de inghetai instantaneu! Probabil vreo 2 grade Celsius, dar batea un vant care te lua pe sus! Dar, hei, nu e asta cel mai mare farmec al unui lac geotermal?! Sa stai la caldurica in apa, in timp ce capul iti bubuie de frig! Pe margini exista niste saune unde mai bagi niste caldura in oasele infrigurate, si din loc in loc sunt izvoare geotermale, unde ai ocazia sa te bucuri de apa fierbinte...
Niste gusteri inghesuiti langa un asemenea izvor fierbinte:
Am iesit la un moment dat pe o platforma de unde se putea vedea tot lacul, insa unde vantul te zbura din loc la propriu...
Si minunatul camp de lava de langa laguna.
De la Laguna Albastra am plecat in asa numitul Circuit de Aur (Golden Circle), in care ai ocazia sa intelegi principalele caracteristici ale Islandei, istorice si naturale.
Sunt trei mari obiective in acest tur. Primul este Thingvellir (pronuntat in general singvedlir, insa cei trei ghizi cu care am avut de-a face in Islanda pronuntau numele fiecare in felulu lui). Aici localnicii au infiintat primul lor Parlament (sau asa ceva), pe la 930 a.d. Povestea este simpatica: erau doi frati, dintre care unul a plecat in Norvegia sa invete legile, iar celalalt a ramas sa caute in Islanda un loc potrivit pentru Parlament, si l-a gasit la Thingvellir. Eh, si acolo se intalneau in fiecare an toti locuitorii insulei ca sa dezbata ceea ce era de dezbatut, si sa profite de ocazie pentru a mai incheia cate o casatorie, o afacere, etc. Locul mai este interesant si pentru ca acolo se intalnesc doua mari placi tectonice, cea americana si cea europeana, si se formeaza un mare sant intre ele, intrucat cele doua se departeaza una de cealalta. Noroc cu eruptiile vulcanice care umplu golul...
De la Thingvellir am trecut prin tot felul de alte locuri atragatoare, cu am fi Laugarvatn (cu super bai termale), dar nu ne-am oprit (turul nostru era cel rapid - urasc aceste tururi, in care ghizii te mana de la spate, gen "aveti 20 de minute", si apoi fuga inapoi in autocar). Am ajuns la cea mai super cascada a Islandei, Gullfoss (Cascada de Aur); ca orice alt loc din Islanda, si acesta are o poveste: pe la inceputul secolului 20 un investitor s-a gandit sa puna o mare hidrocentrala peste cascada, insa proprietarul terenului nu a fost de acord, astfel incat aceasta minune a naturii a ramas pentru posteritate. Dealtfel, islandezii au inteles de-a lungul timpului ca turismul bate industria in multe privinte, dar nu intotdeauna (a se vedea marea centrala de pe coasta estica).
Aceasta cascada cade in doua trepte, una de 10m, alta de vreo 20m.
Si privelistea din jur... Iar in tot acest timp batea un vant cum nu am mai intalnit vreodata: te ridica pe sus, te invartea, si te rasucea, si apoi te arunca la pamant.
La Gullfoss am facut cunostinta cu un roman (care avea un pronuntat accent ardelenesc), chelner in restaurantul local. Ce-o fi cautat el prin acele locuri la marginea lumii?...
La finalul Cercului de Aur am vizitat locatia numita Geysir. Adica Gheizer. Adica, locul si fenomenul natural care ii da gheizerului numele de gheizer / gaizer. Adica unde o coloana de apa si aburi iese din pamant. Cu o precizie aproape elvetiana, circa 6 minute intre doua iesiri.
Spre finalul excursiei ghida a mai avut amabilitatea de a ne opri langa o alta cascada, al carei nume nu l-am retinut (ceva cu ygeltfsjodur)
si langa un crater de vulcan inundat... (tot cu un nume imposibil de retinut)
Ar mai fi de remarcat faptul ca zapada, desi proaspata, era cam murdara... Peste tot... Ne-a explicat ghida ca se datoreaza vulcanului-cu-numele-imposibil-de-pronuntat Eyjafjallajokull (Kevin pentru americani), care a erupt acu' cativa ani si a perturbat toata circulatia aviatica in Europa cu cenusa aruncata atunci in aer vreo doua saptamani, si care cenusa exista in continuare si este suflata de vant pe tot cuprinsul tarii, dandu-i zapezii acea murdara culoare gri-maronie...
A, si am mai trecut pe langa un orasel (Hveragerði) celebru pentru serele sale alimentate cu apa termala, unde islandezii cultiva tot felul de legume si fructe, nu neaparat pentru ca ar fi rentabil economic, ci mai ales pentru a arata ca se poate: Islanda este cel mai mare producator de banane din nordul Europei (mai ales pentru ca in nicio alta tara din respectivul nord nu se cultiva banane).
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu