Ziua 3 – Georgia, Kazbegi

Desi Georgia nu este o tara mare, unele distante sunt tulburatoare ca durata, mai ales ca o buna parte dintre ele se desfasoara prin munti. In lipsa de timp, am decis sa ignoram litoralul Marii Negre (aflat la vreo 7-8 ore de capitala), si sa mergem intr-o excursie de o zi in muntii din nord (aranjata de gazda noastra), pana la Kazbegi.

View Larger Map

Placerea plecarii intr-o asemenea expeditie era mare. Dimineata suna o alarma. Speriat sa nu imi sara somnul am strigat “pentru Dumnezeu, cui ii striga telefonul...” Se auzea o voce: “e sase jumate. Il pun la fara un sfert.” Eh, inca un sfert de ora de somn nu era tocmai de lepadat, desi imi venea sa sar din pat de nerabdare... pentru unele lucruri savuroase merita sa sacrifici somnul...

Apoi, impreuna cu cinci filipinezi (stresati sa ajunga inapoi in Tbilisi la timp sa nu piarda avionul de ora 20) si cu o rusoaica din Ucraina (care si-a pregatit atenta machiajul la ora 7 dimineata vreme de cel putin 10 minute cat am stat eu in baie sa fac un dus – deh, rimel , ruj, etc...) am pornit spre marele munte din nord, Kazbek (5047 m).

 (In prima zi credeam ca nu sunt semafoare in Tbilisi; intre timp am aflat ca sunt destule semafoare pe acolo... si le-am prins pe banda rulanta pe rosu...). Iar Tbilisi e chiar foarte intins...

Am trecut pe langa un mare lac de acumulare...

... pentru a ajunge spre inaltimi nebanuite. Soseaua (denumita si Autostrada Militara a Georgiei), facuta se pare de prizonierii nemti din al doilea razboi mondial, urca pana la vreo 2385 metri - salutari din mers pentru Transalpina si Transfagarasan... (desi, trebuie sa recunosc, nu la fel de spectaculoasa ca Transfagarasanul, dar amintind pe alocuri de Transalpina).

Un punct de observatie pe la 2250 metri, unde era frig, frig, frig... Frig, maica, rau de tot... Soarele lumina, dar nu incalzea...

...valea...

...panorama...

(o mica paranteza, de aici incolo rezolutia fotografiilor nu mai este de 2048+ pe nu-stiu-cat, ci 640x480, datorita unor restrictii de stocare; daca vrea cineva o anumita fotografie la rezolutie mai buna, poate sa-mi notifice acest lucru prin e-mail...)

Un pic mai ácáná

...un izvor de ape cu continut de metale, foarte indicat pentru sanatate...

... si un patruped localnic, inalt cam de jumate de stat de om...

... trecem pe langa un satuc izolat...

... si ajungem in Kazbegi. La vreo 3 ore de Tbilisi, si la vreo 15km de Rusia (unde insa nu pot traversa decat cetatenii din fosta Uniune Sovietica – actuala Comunitate a Statelor Independente), oraselul sta pe la vreo 1750m altitudine, si a fost redenumit Stepantsminda, desi multa lume ii spune tot Kazbegi. Este renumit pentru manastirea Tsminda Sameba, undeva pe o culme, si pentru varful Kazbek, care vegheaza valea de la peste 5000m altitudine (desi nu sunt sigur ca este accesibil din oras).

Cum am ajuns acolo, am si fost luati in primire de mafia locala a turismului, care ofera servicii avantajoase de transport pana la manastire (avantajoase, desigur, pentru ei, preturile sunt piperate, dar un grup mai mare poate obtine un pret rezonabil – pentru noi (8 persoan) a fost de 7 lari (moneda locala, aproximativ 3 euro) de persoana). Eh, si intr-o Lada Niva (despre care stiam ca este o adevarata capra neagra cand vine vorba de dumuri montane), trei dintre noi am urcat spre manastire, ceilalti cu alta masina. Traseul este fabulos, nu m-as incumeta pe el nici macar pe bicicleta, insa produsul industriei ruse de automobile a fost remarcabil, si ne-a transportat pana sus.

Manastirea, vazuta de jos, impreuna cu Muntele Kazbeh

Imagini drum:

Mafia locala:

Manastirea:

Orasul Kazbegi (zis in prezent Stepantsminda), vazut de sus:

Hmm, de ce oare cultivau calugarii mac?! (ma rog, am vazut un singur calugar, dar poate mai erau si altii cu el..) Il pregateau pentru fumat, sau pur si simplu crestea si el pe acolo?!

Si drumul, la intoarcere:

Alte imagini de pe Autostrada Militara a Georgiei, la intoarcere:

Ne-am oprit pe drum la Ananuri, o fortareata din secolul 17, activa pana cand a fost jefuita si facuta praf de diversi tipi rau intentionati...

Apoi am ajuns la Mtskheta (cred ca se pronunta M-tz-heta), unde soferul ne-a lasat vreo doua ceasuri, ca sa ii duca pe filipinezi la aeroport, sa nu  piarda avionul asa cum o facusera la venire... Un satuc foarte turistic, cu trei mari biserici: una pe un deal, Jvari, una in oras, cu un nume imposibil de pronuntat in limba romana – Svetiskhoveli, si inca una mai pe acolo, Samtavro. Despre Jvari se spune (si apare pe multe carti postale cu Georgia) ca este localizata pe un loc sfant de prin secolul 4 e.n., si ca ar fi fost ridicata prin anii 600. Svetitskhoveli e mai recenta, ridicata prin anii 1000, si umbla vorba ca acolo ar fi ingropata haina lui Jesus... Pe cea de-a treia biserica nu am apucat sa o vedem, pentru ca se lasase intunericul, insa si ea se pare ca e acolo de vreo 1000 de ani, pe locul unei alte biserici de prin secolul 4...

Ar mai fi de mentionat faptul ca Mtskheta a fost capitala statului georgian (sau cum s-o fi chemat el in acele timpuri) vreme de vreo 800 de ani, de prin 300 i.e.n pana prin 500 e.n.

Jvari

Biserica Svetitskhoveli (a doua biserica din Georgia din punct de vedere al marimii, monument UNESCO, iar o traducere a numelui ar fi "Coloana Vie") - cautati google pentru detalii, povestea este interesanta...

Mtskheta in zona turistica

3 haciapuri mai tarziu (cu fasole, cu spanac, si clasic cu branza) am plecat la Tbilisi, cu un teanc de placinte neterminate, care i-au innebunit pe cainii din statia de autobuz...