12.04 sâmbătă.
Plecăm de la casa vesali pe la unșpe, eu și T. În direcții opuse. El la sate, eu la, doamne-ajuta, Alhambra. Plouă mărunt și nu prea des, iar pe pavajul din centru alunec într-una. Întâi caut niște suveniruri pe care le văzusem ieri, găsesc dar nu neapărat ce căutam, în fine, frec vreo ora înainte sa ajung la poarta cu rodii. De unde sunt trei drumuri care urca oarecum paralel (deși printr-un punct trece o singura Paralela) :) și pe mâna stânga remarc pădurea Alhambra, ce frumoasa e și ce mișto e dimineața cu păsărele și ploaie, și o fântâna specială, și fac la stânga și găsesc poarta justiției, unde un simbol zice ca un creștin va intra când se vor întâlni doua părți imposibil de întâlnit, dar rezolvate in stilul Alex macedon, și mai fac stânga și dreapta, și ma trezesc in mijlocul esplanadei dintre Alcazaba și castelul lui Carol Quintul. Adică in, gen, Alhambra. Nu in mijloc-mijloc, dar undeva tot într-o zona centrala. Wow! Deci, se poate vizita Alhambra și pe gratis. Bun, probabil cu limite semnificative, dar totuși poți intra acolo. Ce tipi dubioși ăia care nu îți spun măcar atât lucru, când îți cer 179€ pentru un tur…
Vizitez palatul lui Carol Quintul, cu doua expoziții - muzeul de arte frumoase si muzeul de istorie al Alhambrei. Apoi piața al ajblblblb. Cu vederi spre albayzin. Apoi niște biserica, turn pentru doi frati, băile si Manastirea san fernando (sau gen) si se cam termina turul gratis. Ah, si câteva priviri spre grădinile alhambrei. Eh, trandafirii sunt pentru cei bogați - era titlul unei serii din copilăria mea.
Plec inapoi spre Plaza nueva, mai văd o poarta translatată aici când au modificat orașul, si niște turnuri de lângă poarta rodiilor. Crimson, sau vermicele, sau cum se traduce.
Apoi ma grăbesc spre gara, cu o oprire la mormintele maiestăților catolice. Înainte sa intru, o Țiganca îmi oferă niște cimbru, cred, si îmi propune sa îmi ghicească in palma. Ii mulțumesc si ma scuz ca ma grăbesc. In incinta dedicată maiestăților nu ai voie sa faci poze sau sa filmezi. Ma grăbesc, trec ca vântul, dar nu ma pot abține sa ma minunez ce impresionant edificiu este pentru aceste sicrie din plumb, ma rog, pentru acești doi monarhi.
Merg spre gara, alunec la greu prin ploaie pe pavajul ud, dar trec și prin niște zone unde mirosul florilor de portocali este absolut îmbătător. Este o Nebunie!
La gara trec prin controale, de bagaj, de bilet, (ieșisem cumva în paralel cu coada și m-am prins ca trebuia sa trec în partea cealaltă, eh, )
După o ora jumate de mers cu un tren care forja pana la 300 kmh, ajung la Cordoba. 30 de minute am de mers pe jos pana la cazare. Merg o bucata de drum printr-o mare deschidere, cu multe benzi pe ambele părți si un parc pe mijloc, apoi intru in orașul vechi prin poarta Almodovar. Si sunt șocat. Un centru vechi, cu cladiri parter plus etaj, frumos întreținute / renovate, străzi înguste, și o mare de turiști. Este un imens restaurant, cu secții de suveniruri, cu o gălăgie fără de seamăn. Navighez spre și pe lângă marea moschee/ catedrala. Este plin de turiști. Ma simt ca în orașele vechi prin care am mai trecut / rodos, lindos, Sardinia, Italia, Franța - saint Paul de vence. Dar nu am mai întâlnit ceva așa de întins și cu atenția turiști. Ma ia cu durere de cap :))
E ora 18, ies sa caut de mâncare. Super gălăgie în fața cazării. Apropo, stau la câțiva metri de Mezquita. Efectiv, lângă ea.
poate e cazul aici sa explic ce e Mezquita, sau sa fac referire la ziua de mâine…
Mai ma plimb pe alei, caut ceva de mâncare, mai greu la ora 19, cina e după 20. Ma primesc niște creștini, sunt singur în restaurant și e genial. Treaba asta cu orele exacte de servit masa este fabulos de inconvenabila pentru turistul internațional, dar și când gazdele fac excepție este superb! Apoi continui sa ma plimb prin oraș, pe unde ma duc aleile. Găsesc și un oraș mai nou (înspre vest), cu piețe imense, la fel de gălăgioase.
Ma retrag spre hotel, cu gândul ca poate mai dau o tura și pe partea cealaltă. Însă după 100 de metri începe ploaia, e opt jumate trecute, și ma retrag.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu