Camera de hostel
Si hostelul
Ieri plouase, azi era soare si cald. Lumina!
Intrarea in Siq
Siq
Trezoreria
Un beduin cantand la un instrument complicat
Eh, si o puzderie de alte poze, facute pe acolo. Ma gandesc ca lamuririle nu sunt neaparat necesare (asta e drumul cutare, asta e piatra cutarica, etc...). Sunt poze de pe acolo... Altare vechi, pesteri in care sa te ascunzi, scari ametitoare, morminte sapate in stanca, etc. Atmosfera este cea care conteaza. O sa las pozele sa glasuiasca...
Poate cele mai frumoase imagini sunt cu copiii beduinilor
Dupa pranz, am pornit sa urcam cele peste 900 de trepte catre Manastire, a doua imagine reprezentativa a Petrei.
Manastirea
De acolo am mai urcat un pic, spre Capatul Lumii (sau Sfarsitul Lumii, depinde cum traduci "the end of the world). Acolo parea intr-adevar ca este limita lumii civilizate (sic!), si numai pietrele si muntii continua, si eventual spiritele care ii bantuie... Avusesem o asemenea senzatie, in Romania, la Sulina, in 2004, urma sa o mai am in 2012, in Georgia, la Davit Gareja, de fiecare data insa altfel...
Seara, super celebra cina de la hostel
Ce mi-a placut cel mai mult la Petra? Pai, ar fi trei aspecte: 1) locurile; 2) beduinii; 3) turistii - toata planeta era reprezentata acolo: indieni, arabi, crestini, budisti, etc etc etc. Nu ades mi s-a intamplat sa simt o bucurie si pace interioara ca acolo...
P.S. am plecat din Petra spre Eilat impreuna cu un englez, care facuse un tur mai amplu: Turcia, Liban, Siria, Irak (in Kurdistan). Eram curiosi cum va trece prin controlul de frontiera in Israel, avand atatea vize din tari care sunt ostile Israelului (sau care nu admit pe teritoriul lor cetateni cu viza de Israel), dar a fost destul de Pepsi, a trecut in vreo jumatate de ora. Ehe, cred a fost cam ultima oara pentru Dumnezeu-stie cata vreme"cand se va mai putea face un asemenea traseu ca turist...
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu