15 apr. 2025

Spania - Andaluzia - Ziua 7 - Málaga

Marti 15.04 - Málaga

Plecam dimi nu prea devreme spre centru. T. a luat un mic dejun, eu targhetez un sandviș de ăla cu jamon sau cu chorizo sau gen, cum am văzut ieri pe undeva prin centru. T. are trei obiective: doua muzee Picasso și un magazin de tricouri.
In centru nu identific magazinul de sandvișuri. Il cred pe unul care e închis a fi responsabil, și ajung sa iau niște plăcintele cu carne ca mic dejun. Oh, well.
La muzeul Picasso, surpriza. E sold out. Pe online sunt bilete disponibile pentru mâine. Posibil dacă verificam ieri găseam și pentru azi. Oh, well (#2). 

Așa ca mergem pe partea cealaltă a unei piețe, la casa memoriala Picasso. Acolo e ceva destul de ciudat, în România casele memoriale nu arată așa. Adică, la noi, e casa unde s-a născut, cu obiecte de pe atunci, sau unde a locuit, cu masa și pianul etc… aici, a stat doar în primii ani de viața, așa ca e mai mult un pretext de a vorbi despre el. In fine, sa nu fiu negativist - vizita e plăcută.








Gândindu-mă în urmă, probabil nici nu aveam timp sa le vedem pe amândouă.

Plecăm de acolo spre o paella cu fructe de mare, identificată de ieri seară. Durează juma de ora, și e delicioasa.







Identificam într-un final si sursa cu sendvișuri, era la doi pași de unde căutasem, si ne aprovizionăm pentru avion.

Mai rămâne de rezolvat afacerea lui T. cu tricourile, si după ne îndreptam spre aeroport. Ca poveste, cartelele noastre, încărcat dimi, nu mai sunt valabile, însă un băiat de la ghișeu ne rezolva cu deschiderea ușilor de acces la peron.

14 apr. 2025

Spania - Andaluzia - Ziua 6 - Antequera si Málaga

 Luni 14.04 pe drum si pe acolo


Dimi la zece, când sa ies din camera aud mare zgomot afara; deschid ușa și văd în patio: turna cu găleata. Zic, “ok”, salut gazda și plec spre gara. Din fericire se liniștește ploaia, și e ok.







Am tren spre Antequera, acel oraș despre care am considerat ca doua ore vor fi suficiente ca sa îl vizitez. Se pare ca am extras cam cât s-a putut, trei-patru-cinci ar fi fost mai oneste, dar nu necesare neapărat. Am urcat pe firul apei pe strada principala, am ajuns la Alcazaba, castelul de acolo, am făcut un tur de jumătate de ora, acoperind cam toate zonele, și am revenit la gara, și cu o șaorma în mâini. Foarte drăguță cetatea, cumva îmi amintește de alte Cetăți în ruina, gen Lindos sau Parga.











































Prind trenul de 14 spre malaga, astfel încât rămâne timp pentru alte doua Cetăți în ruina: superbe de altfel, cea din vârful malaga, xxxxxxx, la care ajungem urcând cu greu, de la 0 la 125 de metri, și practic plimbarea principala e pe metereze.

Detalii: pai e construită tot pe atunci, de cineva …





































Apoi coboram la nivelul orașului.”, ca sa urcam in Alcazaba, un fel de “dacă am ratat Alhambra”! E ok, are câteva grădini care ma fac sa ma gândesc la 1001 de nopți, poveștile acelea care zugrăvești un peisaj exact ca cel de aici. Grădini cu Fântâni, trandafiri, portocali. :)) offf Copilărie copilărie.

Detalii istorie???






































Ne mai învârtim prin oraș un pic. E si aici procesiune, trebuie sa navigam în volte ca sa o evitam.