Ziua 15 – Inapoi acasa
A durat 22 de ore. Un ultim mic-dejun la Doutor Cafe (aproximativ cel mai mare lant de cafenele din Japonia, urmat indeaproape de Starbucks), o ultima plimbare cu metroul, linia Ginza, spre Ueno (!), o ultima rectificare a tarifului de calatorie pe metrou... Ma rog, si o ultima extragere de la bancomat (cred ca se exagereaza cu povestea cu cash-ul in Japonia, cam pe unde am incercat sa platim cu cardul a functionat, si probabil ca ar fi functionat si in multe dintre locurile unde nu am incercat – desigur, nu in Ueno la vanzatorii turci de kebab, ci pe la diverse magazine).
Cum ne-am asezat in avion, a venit un tip la noi, roman, relativ incantat de ideea de a sporovai cu cineva pre limba lui natala vreme de 10 ore – ghinion, eu nu eram de aceeasi parere... A, si apropo de avioane si aeroporturi, cred ca Narita este singurul aeroport din lume (cu exceptia probabil a altora din Japonia) unde in zona de asteptare / imbarcare este mocheta pe jos – vorba aia, bine ca nu ne-au pus sa ne si descaltam.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu