Petra - Ziua 1

Atunci cand calatoresti, se presupune ca ai cel putin o vaga idee despre ceea ce te asteapta. Sau despre ceea ce te astepti tu sa te astepte si sa vezi. Insa chiar si cele mai documentate excursii, pregatite cu mult mult timp in avans, iti ofera ceva neprevazut, fie prin contacte cu oameni, fie prin frumusetea locurilor, si asa mai departe. Cam asa ceva s-a intamplat cu calatoria la Petra. Eram noi acolo in Israel, aveam timp berechet, asa ca ne-am hotarat sa dam o tura pe la Petra. Am luat un autocar pana la Eilat, in sudul Israelului, unde am tras la primul hostel. Am dat o tura pe la agentiile de turism locale, interesandu-ne cum se poate ajunge la Petra. Am aflat ca fie angajam o excursie cu ghid, fie trebuie sa luam un taxi pana la punctul de trecere a frontierei, sa trecem in Iordania, si cumva sa ajungem de acolo la Petra. Cumva... Cum oare?! Pai, in principiu, cu un taxi, cu al carui sofer ar trebui sa negociem la greu, si sa ne duca pana acolo cu vreo 50 de dolari... Iar acolo, probabil ca vom gasi un hostel sau asa ceva...

Excursia cu ghid era in afara discutiei, asa ca am purces pe cont propriu. Trecand frontiera, am intalnit un grup de taximetristi (oare de ce pe intreaga planeta taximetristii sunt cel mai nepopular grup social?! poate pentru ca pe intreaga planeta acestia incearca din rasputeri sa jupoaie de vii clientii?!), care s-au oferit sa ne duca pana la Aqaba (orasul de langa granita) cu 20 de dolari de caciula. Nici vorba de mers pana la Petra cu ei, negocierile incepeau de pe la vreo 100 de dolari si baietii nu pareau a fi dispusi la concesii majore. 

View Larger Map

In Aqaba insa am gasit o statie de microbuze, iar pretul cerut de Abdullah, soferul, era mult mai decent (nu mai tin minte exact, dar era ceva intre 10 si 20 de dolari de persoana). Tot el ne-a recomandat si ne-a facut aranjamentele pentru un hostel din Petra, cu un nume foarte simpatic, Valentine Inn. Aveam sa aflam ulterior ca hostelul era celebru mai ales pentru cina, cand se asterneau pe o masa un milion de platouri cu toate bunatatile locale, iar turistii cazati se asezau la coada pentru a se infrupta din respectivele... delicios!!!

Statia de microbuze in Aqaba (sa mai comentez ca Aqaba apare in "Lawrence of Arabia", "there are many guns in Aqaba!..."

Drumul prin desert spre Petra a fost fabulos! In anumite momente ploua in draci! Ma rog, in draci pentru un desert...

Revenind la ideea despre Petra. Deci, cam ce cautam noi pe acolo?! Pai, stiam destul de putin... Un oras sapat in stanci, acu' vreo 2000 de ani si ceva sau pe acolo, adus in lumina reflectoarelor de filmul Indiana Jones and the Last Crusade... Centru al unei civilizatii apuse, nabateenii, care stiau sa colecteze apa si sa beneficieze de ea... Ruinat de niste cutremure, si lasat in uitare sute de ani...

Eh, Petra, asezarea moderna, este cat se poate de moderna pentru acele meleaguri. Un orasel cu de toate, inclusiv ATM-uri conectate la reteaua financiara globala (din fericire pentru mine, eu fiind destul de stresat ca nu aveam suficienta valuta forte la noi ca sa facem fata situatiei).

Cat despre Petra, asezarea veche... Un alt orasel, cu taxa de intrare. E mai rezonabil sa cumperi un bilet pentru 2 zile decat pentru una singura, intrucat autoritatile locale au gasit ca pot astfel sa sprijine turismul local. 

Daca te pasioneaza istoria, poti cauta urmele nabateeniilor, sau locurile pe unde au trecut romanii, sau cele folosite de Lawrence al Arabiei ca punct de aparare impotriva turcilor in Primul Razboi Mondial. Daca te pasioneaza arheologia ai nenumarate vestigii, statui, sculpturi, etc. Daca nu te pasioneaza niciuna nici alta, oricum te poti scufunda intr-o lume miraculoasa, care nu se aseamana cu (probabil) nimic de pe acest Pamant.

Intrarea se face printr-un canion, Siq, ingust de vreo 3-4 metri pe alocuri. 

Apoi, deodata, iesi din canion si dai ochi cu cea cel mai impresionant monument al locului, Trezoreria

Pretutindeni beduinii te imbie la o plimbare cu camila sau cu magarusi, numindu-i "Ferrari"

Amfiteatrul

Morminte sapate in stanca

Aleea Colonadelor

Beduini

Deci, in prima zi, am avut destul de putin timp sa exploram locurile, intrucat ajunsesem pe dupa-amiaza deja. Suficient insa sa intram in vorba cu un localnic, care ne-a transportat de la punctul A (hostel) la punctul B (intrarea in Petra istorica), care, desigur, auzise de Romania, avand un tata care statuse pe meleagurile noastre ceva vreme (hmmm, oare o fi marketing, sau chiar pretutindeni in Orientul Mijlociu fiecare are o ruda sau un cunoscut care a ars-o prin Romania la un moment dat?!?!).

Iar seara, la hostel, a fost ceva nemaintalnit! Cea mai tare socializare din toata excursia in Israel / Iordania! Dupa cina la comun, schimbasem vreo doua vorbe cu un olandez care studia ebraica la Ierusalim, si ne pregateam de culcare, cand au aparut in peisaj doi sirieni, care pareau spioni scosi din filmele cu James Bond (ulterior am aflat ca erau de fapt in vacanta si mergeau la Aqaba la scuba diving). Cu ei am inceput o lunga discutie despre situatia arabilor in Israel, despre cum este sa te afli mereu in bataia mitralierei, etc. In scurt timp ni s-a alaturat un israelian, fost militar, care ne-a cerut permisiunea sa ne spuna punctul lui de vedere, despre cum este sa fi soldat si mereu sa te astepti sa zbori in aer atunci cand verifici actele cuiva. Una peste alta, a fost ca o Conferinta de Pace a Orientului Mijlociu, ceva ce poate numai sub cerul instelat al Petrei se poate intampla! Romani, sirieni, egipteni, evrei, si alte natii, stand cu totii prieteneste la un pahar de vorba (si nu numai).