Deci… prima zi ….
Las la o parte întârzierile de la gară samd. Ale trenurilor, nu ale mele, deși nici eu nu am plecat conform planului…
Plec de acasă pe la 11… metrou -> Eroilor -> astept... astept... astept... -> Gara de Nord -> tren plecat -> taxi OTP
Avion 14:10 -> Pisa aeroport 15:30 ora locală -> Pisa gara 15:52 iau bilet de tren cu un ochi pe tabela de plecări, mai aveam două minute disponibile, fără panică, aveam tren la fel de bun și peste juma de oră, plec la 15:57.
În avion și în tren citesc vreo 20 de mini capitole din autobiografia lui benvenuto cellini (îl știam de mai demult, adică din copilărie, când citisem romanul lu Alexandre Dumas “ascanio”) - am cumpărat cartea zilele trecute de la anticariat uno de la universitate.
Ajung la Florența 17:28.
Florenta, frumos, cazare într-un palazzo de secol XV (Palazzo Barbolani da Montauto gia' Gerini), 60mp, mi se pare ca sunt în apartamentul lui Romeo și Julieta, dar, hey, unde e televizorul?! Da, dragi întrebători, îmi pasă, îmi trebuie televizor. Unul dintre criteriile de selecție a cazării a fost existența lui. A televizorului. TV-ului, cum probabil se va numi de către noile generații. M-am și mirat (ca prostul, zic acum) ca nu il vedeam in poze pe booking. Gazda s-a scuzat, da, au avut TV, dar l-au eliminat de cateva luni. Au uitat sa facă update pe booking.
Later edit: palatul acesta are el insusi o poveste, emblematica pentru rivalitatile dintre marile familii florentine din secolul XV - in cazul acesta, Neroni si Medici... Conspiratii pe la 1466 - Partida de pe Deal (de la Palazzo Pitti al lui Luca Pitti), si cea de Jos (a Medicilor, care aveau palatul vis-a-vis de casa familiei Neroni - Piero de' Medici)
Cu starea de spirit scăzută spectaculos, plec pe la 18:30 prin oraș. Sendvișul cu porc nu îmi ridică moralul - probabil ar trebui preparat în prima parte a zilei, când încă este fraged și suculent. Oh, well…
Orașul mi se pare (în centru, desigur, pe unde umblu eu) cam gol. Ponte vecchio nu are comercianți deschiși, pe sub coridorul vasarian nu umblă nimeni, la Uffizi e pustiu… în Piazza Della signoria e gol - par a fi mai mult puștani locali decât turiști. Și o duduie care găsește ca cel mai bun loc pentru selfie placa memorială care amintește ca în acel exact loc a fost executat și ars pe rug fra Savonarola. În fine.
Ponte Vecchio
Giovanni delle Bande Nere
Francesco Ferrucci
Benvenuto Cellini
Cosimo Pater Patriae
Lorenzo il Magnifico
Coridorul intre Palazzo Vecchio si Uffizzi
David
Perseu
Piazza dela Signoria
Locul unde a fost ars Savonarola
Orsanmichele
Casc ochii la Loggia dei Lanzi (acea parte din Uffizi deschisă în aer liber, lângă palazzo vecchio în Piazza della signoria, adică, pentru mine și pentru alți confuzați). La Perseu al lui benve, și la celelalte sculpturi. Păi, frate, dacă nu ești student la istoria artei, și tot afli câte ceva, să tot vii la Florența, să înțelegi ce ai văzut (sau mai degrabă “pe lângă ce ai trecut”) când ai fost data trecută :).
Deci, perseu. Cu capul tăiat ai meduzei.
Mai apoi ajung iar pe lângă duomo. Gen, pustiu. Deși pe strada pietonală spre acolo era ceva lume.
În fine. Revin acasă, cu frustrarea ca nu am TV. Ronțăi gânduri de răzbunare cu cronici negative pe booking, când primesc (la 20:40) mesaj de la gazda ca imi trimite un băiat cu un aparat, cand as fi disponibil? Păi, sunt. Și mâine toată ziua.
Nimic încă - două ore mai încolo.
Dar îl studiez pe Benvenuto. Aflu ca e înmormântat nu departe - basilica Della santissima annunziata - 450m distanta. Eh, am zis ca stau in buricul târgului?! :))
Și traseul de la strade mâine. Am ce face :)
Vezi ca e si un film din anii 90, Cellini - Una vita scellerata !!!!!
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu