Italia - Toscana 3 - Ziua 2 - Strade Bianche / Siena

Deci, care e treaba cu Strade Bianche? Pai, e prima mare cursa a primăverii (belgienii ar zice ca, de fapt, au ei vreo doua mari înainte de aceasta :) ), la începutul lui martie, în Italia, în Toscana, pe dealurile din jurul Sienei, caracteristica principala fiind prezenta unor zone de traseu fără asfalt, ci acoperite cu un pietriș alb; cu mult praf daca e uscat, sau noroi daca e vreme umeda. Are peste 200 de km, si se termina in Piazza del Campo din Siena, cu câteva sute de metri dupa celebra cățărare de pe Via Santa Caterina, o porțiune de ~500m, cu o panta medie de 12-13%, și maxima de 16-17%. Este brutala, și adeseori face diferența intre participanți. Asta, daca nu vin înșirați ca mărgelele :)

Pentru intelegerea importantei si atractivitatii acestui concurs, ar fi de mentionat ca are loc sâmbătă, fiind urmat duminica de o cursa a amatorilor, pentru un traseu similar dar mai scurt, care in 2026 a avut 8500 de participanti. 2000 la cursa mica si 6500 la cea mare. 6500 de ciclisti. In mintea mea nu imi imaginez unde incap 6500 de ciclisti simultan. 

Pentru 2027 limita e tot 6500. Probabil va fi atinsa rapid dupa deschidere :).

Later edit (8/9/26): a durat mai putin de doua zile. Nu știu exact când s-au completat, dar in mai putin de 48 de ore: a fost deschisa pe 7/9/26, iar acum pe 8/9/26 ora 23:00 e completa... Google îmi spune ca în mai putin de 24 de ore... Dumnezeule!!! Apreciez entuziasmul dar sunt îngrozit în același timp... unde sunt vremurile când găseam cazare în Vama Veche ciocănind la o ușă? la prima, de obicei... Este absolut ridicol, nu te împiedică aproape nimeni și nimic sa mergi pe traseul ala, sau pe lângă, altcândva, fără aglomerație... 

Smb

Am pierdut trenul pt 15 secunde probabil. Eram cu degetul pe butonul de deschidere de pe usa vagonului, fara succes. După câteva momente trenul s-a pus în mișcare. Și verificasem ieri pe afișul din gara - pleca la 08:08. Eh, a plecat la 08:02. Din păcate, așa scria și pe bilet. Cine nu deschide ochii deschide punga. E și o altă variantă românească a proverbului, cine o știe o știe.

Am lăsat depresia la o parte și am căutat un nou tren. Aflu ca pleacă la 8:28, abia apuc să iau bilet. Mizerabilul pleca cu patru minute întârziere.

Schimb la Empoli. Aici, durerea la bască a căilor ferate italiene ia amploare. Plecăm cu 10 minute întârziere. Bine ca au plecat la fix cu ăla de 08:02 din Florența.

Ajung în Siena la 10 jumate, am pierdut startul fetelor, aia e. Mă mai învârt un pic prin mallul care e parte a scărilor (în Siena, de la gară, care este undeva jos, trebuie să urci spre oraș, destul de mult și abrupt - orașul medieval închis cu ziduri este pe un mare deal), caut o ultimă toaletă decentă (cred eu, greșesc de două ori: nu găsesc aici o toaletă decentă - una nu funcționează deloc, una nu are apă, și a doua oară pentru ca în orașul de sus sunt cel putin două toalete publice decente.)

Mă îndrept spre Fortezza Medicee, și prind prezentarea echipelor băieților și startul, la 11:40.

Se face ora 12. Plec spre via Santa Caterina, urcarea pentru care am venit aici. O găsesc, o traversez, merg mai departe. Planul făcut cu mare atenție în București pare să fie aplicabil în teren. Voi veni pe la 14 aici, la via Santa Caterina, le voi vedea pe fete dând din greu la pedale, va fi ok.

Ajung prin piața principală, Piazza del Campo, și mă învârt pe acolo. Caut în spatele monumentalei clădiri guvernamentale un renumit (deși obscur în același timp) furnizor de sandvișuri. Gino Cacino di Angelo. Îl găsesc, dar este o coadă imensă, vreo zece spanioli și un singur autor de sendvișuri. Merg în piazza la celălalt loc pe care îl știam din toamnă, și servesc o pizza și un panino.

Cobor spre via SC, mai sunt 10 km din cursa fetelor, și nu mai prind loc în primul rând. Asta e, stau acolo, trec primele, nu văd nimic, aia e. Mă întorc spre în Piazza pentru premiere. În drum fac un mic detur spre via delle Terme, și realizez ca și aici e un punct bun de vedere, chiar trec câteva cicliste.

Spre podium prind loc loc bun (lângă o zonă centrală împrejmuita pentru VIP).

A câștigat o necunoscută mie, bucuroasă tare! Locul doi poloneza, kasia, și locul trei o nemtoaica colegă cu prima. OK.

E un moment bun să investighez opțiunile. Aș merge la Santa Caterina, dar voi sta două ore - doua ore jumate degeaba, ia să vedem, putem privi cursa pe celălalt telefon (care încă are baterie 60%), dar care nu are HBO instalat… în fine, obțin un rezultat pozitiv, în drum spre locul de mai devreme, unde e un public rarefiat, mă lipesc de un gard metalic, merge și HBO, Pogacar tocmai mai are 80 de km și a plecat din grup solo, treaba e foarte bună! Următorii 50de km adica o oră jumate gen mă uit pe telefon, ca și mulți vecini, zona se umple, și ce să vezi: de la un moment dat încolo adio semnal suficient pentru transmisie șamd. În fine. Sunt un pic îngrijorat ca nici de la gard nu voi vedea mare lucru, întrucât vecinii se aruncă efectiv peste gard, ca să facă poze, și mai e și un polițist în fața mea.

Eh, una peste alta îl prind pe eroul Pogacar, pe câțiva care trec după (later edit 4/9/26: pe Paul Seixas, care va deveni revelația primăverii, in timp ce întoarce mecanic capul după Isac del Torro, care vine câțiva metri în urma lui), renunț să mai fac filme și poze ca să trăiesc momentul, e mișto, băieții trec foarte repede deși panta e criminală, sunt aproape toți pe pinionul mare, iar publicul îi însoțește cu ceea de pe stadioane s-ar numi valuri. Valuri de “yeeeee”’.

și în vreo zece minute plec spre piața cu premierea.

Mă intersectez cu un coridor de evacuare a celor care au terminat cursa. Ca și la turul Franței, sunt îngrozit de cum arată băieții. Galbeni la fața, cu foarte mult praf, și cu priviri fixe și terminate. Of.

Vine premierea, Pogi e în formă mare. Apropo, mă îngrijorase un pic dimineața, nu era foarte zâmbitor. Dar m-a liniștit atunci când am deschis telefonul :). O primă cursă foarte bună, probabil anul acesta ajunge numărul 2 all time. Îi lipsesc 400 de puncte, le face el. Iar de acolo spre Eddie Merckx e cam imposibil - îi mai trebuie vreo 1600, adică alți patru ani de top, pe care nu cred ca îi mai are. (Are 1800 de puncte acum, all time, locul doi are sub 2200, iar Merckx are 3800 plus) (later edit 7/9/26: după căzătura de la Vuelta s-a oprit la 11,8 puncte de Sean Kelly, 2156,2 vs. 2168... )

As mai comenta ca Paul Seixas, locul 2, e o mare speranță la 19 ani, și ca locul 3 Isac del torro pentru mine e mingea de tenis de pe fileu - nu știi unde va fi, o speranță confirmată sau una nu. În giro 2025 a fost nu. Nu neapărat din vina lui. Apoi în toamnă a rupt în Italia. (later edit, 4/9/26: in general a confirmat in 2026, si Pogacar l-a tras pe locul 3 in Turul Frantei).

La plecare, mă întorc la cel mai bun sendviserist din Siena. Acum e liber acolo, mai este doar un client, îi cer autorului un sendviș cu porc, cum vrea el - “Di te!” Nu mai știu cum am ajuns la acest loc, dar este ceva celebru dar cumva secret. :). Și în magazin sunt foarte multe poze și afișe. Unul, la tejghea, zice “la masă se așează doar cine comandă de băut! Sandviș doar se livrează la pachet!” aceeași hârtie menționează (totul în trei limbi): pentru așezat la masa cereți chelnerului. Este important să avem maniere și respect “ - eh, nu era exact așa, dar asta era ideea. M-am gândit la nazistul supei din Seinfeld. Dar, sendvișul a fost delicios. Felii de porc (mușchi și ruladă) cu o ciupercă murată și ceva roșii cred. Foarte bun! Îmi amintesc de o altă experiență culinară, cu “pulled pork” la Edinburgh, în 2011.

Plec și admir Siena la asfințit. Pe măsură ce ma îndepărtez de zona centrala găsesc și restaurante orientale - afgan, turcesc, etc. 

Trenul de Florența este arhiplin - abia găsesc spațiu sa stau într-un picior... Si sunt rupt de oboseala... (later edit 4/9/26: de fapt, aici a fost o prima sesiune de mari dureri de genunchi - 12 ore de poziție verticala - mers sau stat - nu sunt de colea...)