Iva: Belgia - Ciclocros

Ziua zero. Despre ciclocros.

Păi, este acel sport care onorează pasiunea pentru ciclism a belgienilor. Care acum o sută și plus de ani, iarna, nu aveau alternative sa se tina în forma decât să pedaleze prin câmpuri, păduri, grădini și curți. Și mai ales sa se orienteze dupa clopotnițele bisericilor, în care trebuiau sa se urce și să vadă direcția următoarei ținte. Pe traseu dădeau de obstacole - garduri, șanțuri, etc, și trebuiau sa-și ia bicicleta în spinare și sa sara peste ele. De acolo a ieșit acest sport.

Pe care îl urmăresc sporadic de doua sezoane (din ce în ce mai putin sporadic și din ce în ce mai mult intensiv). Se desfășoară din toamna pana spre sfârșitul iernii - începutul primăverii, în principal în Belgia, cu etape in Franta, Olanda, și chiar și Spania, Cehia și Marea Britanie - aflu acum cu surprindere :) )

Concursul se desfășoară pe un circuit de 2,5 - 3,5 km, care are acele elemente de dificultate - poduri, scări, lăzi de nisip, noroi cât încape, uneori și zăpadă, etc., - durează cam o ora, plus/minus, fiind împărțit în plus/minus 8 ture - cât sa se încadreze în timp, se stabilesc dupa primele doua ture.

Eh, și urmând sfatul entuziastului comentator de pe Eurosport, am zis sa merg sa vad și eu o etapa Live. In acel moment al anului imi rămâneau doua opțiuni: Maasmechelen / Belgia sau Campionatele Mondiale de la Hulst / Tarile de Jos (Olanda, wtf?!). Am ales Maasmechelen, unde cursa de baieti si cea a fetelor erau in aceeasi zi, si s-a dovedit ulterior ca am fost norocos si cu vremea - 8 grade dar soare si cumva usor de accesat zonele de pe traseu, versus ploaie si aglomeratie maxima la Mondiale, plus zile diferite pentru cele doua curse.

Mai era de rezolvat cazarea. La Maasmechelen - practic un sătuc - era totul ocupat; în apropiere mai erau Genk (vreo juma de ora) și Hasselt (mai putin de o ora). Am ales Hasselt, capitala regiunii (Limburg), ca fiind mai ofertant dpdv turistic.

Ziua 1 - Vineri 23 Ian

Azi a fost mai mult despre logistica. Acces rapid si convenabil la aeroportul Băneasa (2,50 lei, probabil cel mai ieftin acces spre un aeroport din lume, egal cu cel de la Otopeni - bilet autobuz local, transferabil pe linia 100 expres aeroporturi).

Un zbor liniștit la Charleroi. Mi-am învățat lecția după excursia din noiembrie: dacă nu ai conexiune directă din Charleroi, cel mai probabil vrei sa mergi la stația Bruxelles Sud (Midi), de unde să schimbi în direcția dorita.

Autobuz aeroport Charleroi - gara Charleroi A1, 6€, se ia de la un automat aflat în spatele altor automate, într-o zonă exterioară a aeroportului, după parcarea autocarelor flibco verzi.

Bilet tren luat în cursul drumului cu autobuzul, ca să valorific la maxim timpul, 14:51 din Charleroi, iar bus ajunge la 14:47 la gara, alergat până la peron, evident ca intri în gară pe o poarta, și ieși pe alta ca să poți subtraversa peroanele…

(Ajută să ai instalată aplicația SNCB, cu cont personal, și eventual și opțiunea Train+ activată, care oferă prețuri mai mici în afara orelor de vârf).

O plimbare prin Hasselt. Oraș destul de mare (mă refer la zona medievală), capitala de regiune. Tot are aspectul de clădiri din turtă dulce (cum îmi place mie să le alint). Multe plombe moderne, semne ale vremurilor aspre din două războaie mondiale. Catedrala cred ca nu mai are utilizare religioasă. Probabil.

Mai dau peste un turn, cu un lift, în care urc, și apoi cobor. Am urcat bou și am coborât vaca. Sau cum se spune.

Aici în centru sunt numeroase locuri de servit masa. Remarc două tipologii: fiță și fast-food-ăreală / șaormăreală. Bun așa.

Ziua 2 - Sâmbătă, 24 ianuarie

Încep dimineața căutând de mâncare. Ceva nu foarte la îndemână în Europa de vest. Fie sunt închise, fie restaurantele servesc exclusiv micul dejun (omlete, salam și brânză, dulceață, șamd). Probabil o situație normală, dar mie îmi este poftă de un burger cu cartofi prăjiți.

Urc încă îmi dată în turnul de lângă cazare. OK. The bear went over the mountain. To see what he could see. And all that he could see. Was the other side of the mountain.

Mai umblu pe acolo. Ajung in piața centrală. Acolo e KFC. Oh, well!!!

Apoi aflu ca această catedrală nu este desacralizată. Este activă, deschisă și disponibilă. Păcat ca este și lipsită de enoriași.

La 11:30 plec spre Maasmechelen. Ma așteptam să fie o mare coadă de călători în stația de autobuz. Nu e aproape nimeni pentru Maasmechelen. În autobuz aflu ca sunt eu și o gașcă de șase tineri cu destinația ciclism. Or fi studenți?

Urmează chintesența călătoriei mele pe aceste meleaguri.

Cu harta traseului în mână mă învârt pe acolo, încercând să înțeleg unde mă aflu și unde vreau să fiu. Găsesc punctul unde concurentii pot schimba bicicletele (cand se umplu de noroi sau au pana sau sau sau..., e obisnuit ca un ciclist sa schimbe bicicleta de trei-patru sau de cate ori are nevoie si trece pe acolo, apoi, mai încolo, podiumul de premiere, locul de start și cel de finiș.

Începe cursa fetelor, și mă plimb pe traseu ca să le intersectez în diverse locuri. Pe unde urcă un deal, pe unde trec peste un pod, samd. Îmi pare rău pentru ele, așa cum se chinuie să urce acel mic deal.

În fine, de remarcat atmosfera. E ca la un festival. E un festival, de fapt. Există un cort unde e muzica și se dansează (sau se poate dansa, sau se va dansa dupa concurs, ca incununare a festivalului, când am trecut eu încă nu dansa nimeni), sunt câteva locuri cu muzică și dj proprii, inclusiv zona vip, există numeroase rulote care vând mâncare și băutură, contra faimoaselor “bonuri” (nu plătești în euro, ci cumperi “bonuri”, 3€/bon, și plătești cu bonuri - 1 bon o bere, 2 bonuri un burger, și pe acolo mai departe). Sunt precaut, am fost un pic deranjat la stomac, îmi este frică și groază să îngurgitez ceva cu acele sosuri, și e prea frig pentru bere :).

Apropo de frig, am în minte acea vorbă: “nu există vreme rea și îmbrăcăminte neadecvată!”. Dar după ultima vizită în Belgia la -3 grade eram un pic îngrijorat. Însă niște șosete de lână, un fular pus la gât și, mai ales, un soare prietenos, fac cele cinci ore de concurs acceptabile.

Gata, am terminat cu clima și ambientul. Cursa fetelor e câștigată de Puck Pietersee. Bravo ei!

Urmează băieții. Din nou, pare alt sport. Sorry, Puck! :). Mă deplasez pe teren către câteva puncte specifice: unde trec pe mici urcări abrupte, la groapa cu nisip (unde încetinesc un pic), la un obstacol de sărit, la zona tehnică unde schimbă bicicletele, etc. Realizez din nou ca participarea live este despre atmosfera. Dacă vrei să înțelegi aspectele tehnice te uiți la televizor. Aici este despre bucuria de a fi la fața locului, împărtășită de mii de spectatori. Căci sportivii trec prin fața ochilor mai repede decât ai timp să îi vezi. :).

Eh, și se termină. Mathieu van der Poel câștigă iar detașat. Sezonul ăsta chiar a participat, și câștigă Cupa. Să vedem weekendul viitor, urmează campionatele mondiale. E favorit să le câștige pentru a opta oară, record absolut.

[ editare ulterioara: chiar le-a si castigat!]

După premiere (unde sunt lipit de gard, în primul rând) o întind rapid, fără să privesc în spate. ChatGPT îmi spusese ca dacă nu mă grăbesc să plec pot să întârzii 15 minute, adică să pierd autobuzul de 17:00.

Revin la Hasselt. Ceva mai mulți călători în stația de autobuz, majoritatea se urcă în cursa de Maastricht. Cei șase tineri de dimineață sunt și ei aici.