Ziua 2 - Joi
Ok, noaptea mi-a limpezit gândurile. O să plec la Matera, de acolo merg și dorm la Taranto, iar mâine continui spre centrul tocului, poate spre Alberobello, sau Martina Franca, eventual ajung pe coasta de est - Ostuni, Monopoli, vedem...
Bari Centrale, gara din Bari, include de fapt cel puțin 3 gări (grupate după destinații și operatori) și o autogară sau două. Așa că, verificând printr-una și printr-alta ratez la minut trenul spre Matera de 10:48, și imi rămâne timp să mă organizez pană la următorul, 11:38. Așa că merg să caut autobuzul de Alberobello, pentru mâine sau altcândva. E undeva pe lângă gară, și un domn amabil în uniformă de companie de transport mă ajută să înțeleg că iarna nu e ca vara, și că transportul public e semnificativ redus în aceasta perioadă a anului. Nu am o legătură convenabilă Matera - Taranto, nu am legătură între orașele din centru (Albero etc ) și cele de pe coastă (Monopoli), și, în general, dacă vreau să merg undeva trebuie să trec prin Bari.
Oh, well… asta e, mai verific opțiunea de a merge la Lecce în seara asta, o sa o confirm sau nu după ce ajung la Matera. (Unde voi afla că nu e fezabil - voi ajunge la Bari pe la șapte seara, nu mai este cazul sa continui cel puțin o oră jumate spre Lecce.)
Deci după aproape două ore cu trenul ajung la Matera. Ce este Matera? Prezentat drept "al treilea oraș locuit fără întrerupere al planetei" (un pic exagerat, aș zice eu, după ce am răsfoit un pic Wikipedia pe tema vechimii orașelor, dar, mă rog...), are (în zona istorică, cea veche, adică, desigur) două dealuri cu locuințe săpate în piatră, unde niște amărâți trăiau în condiții mizerabile, așa că au fost evacuați prin anii 1960 sau așa ceva, și, recent, statul a început sa refacă fostele locuințe. Și face o treabă excelentă - practic construiește un oraș medieval cu mijloace moderne. Arhitectura corespunzătoare anilor 1000, cu infrastructura - canalizare, electricitate, străzi pavate, etc. corespunzătoare anilor 2000.
Așa că mă plimb pe acolo, bag un prânz delicios...
Apropo de marketing: cum promovezi niște chiftele? "Găluști de carne tocată amestecată cu ceapă, usturoi și condimente, prăjite ușor în ulei și trecute printr-un sos de roșii proaspete amestecat cu busuioc". Gen...:)
și apoi intru și mă învârt prin cele două dealuri de foste favelas, In majoritate destinate turiștilor - cu magazine, restaurante și cazare în ceea ce ar fi fost niște grote sau așa ceva. :). Pe cuvânt dacă au mai mult de 10-20 de ani... :). De la renovare, desigur, este ceea ce vreau sa spun. Scorbura are sute de ani...
Oricum, e o plăcere plimbarea printr-un oraș medieval, mai ales unul care pare foarte bine întreținut, așa ca nu mai cârcotesc!
Editare după o săptămână: ajung înapoi în București, și urmăresc filmul James Bond nu-stiu-cat, și zic deodată: Băi, asta se întâmplă în Matera, am fost acolo zilele trecute!!! Wow, ce idee mișto să și dormi acolo, nu doar să fii în tranzit... idei pentru viitor...
La poalele stâncii pe care e construit orașul curge un fir de apă - Torrente Gravina, un râu mititel - vorba poetului - care practic sapă un mini canion, iar pe partea cealaltă se înaltă un alt deal, cu diverse adăposturi scobite ici și colo. Probabil, cele vechi de mii de ani - cel puțin 1000, judecând după picturile rupestre religioase.
Ce bine se citește ghidul Lonely Planet după ce ai fost la locul faptei!
In fine, fără a mă gândi că probabil la fel de bine precum se vede dealul de peste râu de aici, din oraș, se vede și orașul de acolo, de sus, de peste râu, ard gazul aiurea prin incintă, și, abia într-un final, mă mobilizez să cobor pană la râu, să traversez podul suspendat, măcar să răzbun faptul că nu am mers pe pasarela din Elveția, de la Glacier 3000 - dar fără să mai am timp să urc pe dealul de vis-a-vis.
Dacă mă trezeam cu vreo jumătate de oră mai devreme, puteam să și urc pe partea cealaltă, și să savurez o vedere de genul oferit de google și de alți turiști...
Adun peste 8 km și aici...
Revin la Bari, surprins de prima respectare a orarului de un tren italian. 19:09 au zis, 19:09 au ajuns. Chit ca a trebuit sa schimbăm trenul undeva, și a fost drăguț să vezi un cârd de călători fugind prin tunelul dintre linii sa nu piardă legătura. Noroc că e același operator, și ne-a așteptat cinci minute. Ca și la dus, de altfel. :) Probabil, așa funcționează...
Acum, planurile pentru mâine sunt să merg la Albero… și să văd la ce oră revin la Bari, poate plec la Lecce. Ma supăra că legăturile între Lecce și Otranto sunt proaste și inconfortabile. Si pentru mine Otranto a fost un mare motiv sa vin aici - sa văd unde au atacat turcii Italia prima și singura oară, cu debarcare adică, în 1480 - am mai scris asta? :). Poate renunț la Martina Franca...
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu