Semințele au fost sădite prin octombrie. Anticipând câteva zile libere în noiembrie, am căutat așa, ca idee, un zbor către Albania. 55 de euro. Măi să fie... E drept, vremea e cam proastă în noiembrie, ziua e scurtă, dar, hey, la 55 de euro avionul, poți sa zici și că o săptămână în Albania e mai ieftină decât una în România, așa că, ce ai de pierdut?!
Oare spre Italia cât ar costa?! Hmm, Veneția, 45 de euro... măi să fie... Problema ar fi cu clima, la 10 grade nu prea iți arde de plimbat pe străzi, dar, hey, cine spune că trebuie să bântui pe afară toată ziua!? Sau, chiar sa ieși din hotel?!
Apoi am dezvoltat ideea de turism în nordul Italiei. Să fie Bologna, Florența, Siena, Pisa, Ferrara, Verona, Parma, sau alte minunății?
O săptămână mai târziu, când am reluat investigația, nu am mai găsit nici bilete la 50 de euro, nici temperaturi care să facă să merite deranjul...
Și totuși, în timp ce în Europa se prevedea ca un val de frig va lovi fără îndurare, exista un colț de Italie unde temperaturile se ridicau spre 18 grade, iar prețurile avioanelor rămâneau sub 200 euro... (desigur, plecând de la doar ..., și adăugând mai nou și scaunul pe care te așezi - gluma cu statul în picioare pe aripă începe să prindă contur...).
Așa am ajuns la destinația Bari, în Puglia, în Italia... Fără niciun plan concret de acțiune, de traseu, șamd. Știind doar ca într-una dintre cele 4 zile pe acolo, vreau să ajung la Otranto, unde a descins și armata lui Mahomed Cuceritorul pe la 1480 sau așa ceva, semănând groază și isterie, și recoltând cadavre și sclavi. Eu, descinzând fără groază și isterie, doar curios... Înarmat cu un ghid Lonely Planet, și cu convingerea ca 4 zile în sudul Italiei nu pot fi altfel decât grozave.
E drept, am fost sfătuit înainte de plecare și de către alți turiști entuziaști, care mi-au spus că locurile sunt nemaipomenite, și că trebuie musai să ajung la Matera, la Alberobello, la Lecce, la Galipoli. Deci, ce nu ar merge bine!?
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu