Iva: Italia - Bari - 20-24 Nov 2024 - Ziua 4

Ziua 4 - sâmbătă

Încep pe la 9 jumate prin orașul vechi - Lecce. Impresia e alta decât ieri. Sunt odihnit, relaxat, e soare, 12 grade și un vânt care te ia pe sus pe alocuri. Sau deloc, pe alte locuri. Trec pe lângă castelul lui Carol Quintul și intru în orașul vechi efectiv. Aici am un traseu care mă trece prin principalele piețe, cu (o parte dintre ele) principalele biserici care afișează acel stil baroc pentru care orașul este faimos. Fac poze ca să înțeleg altă dată unde am fost :). Adică, savurez (eh, nu chiar cum mi-ar plăcea) plimbarea, dar am și un morcov legat de cele 50-40-30-20 de minute până la plecarea trenului. Trag la maxim de ce se poate, fac și un Call pe whatsapp, și ajung alergând la gara. Uff, prind trenul.

Hotel Palazzo Cavour, ziua

Castelul lui Carol Quintul

Piata Sant'Oronzo, cu statuia lui Sant'Oronzo din vârful coloanei - un sfânt care a contribuit la salvarea orașului...

Amfiteatrul Roman

Basilica di Santa Croce

Palazzo dei Celestini

Chiesa di San Niccolo' dei Greci

Poarta Napoli

Piazza del Duomo, cu Cattedrale di Maria Santissima Assunta e Sant'Oronzo

Chiesa di San Matteo

Concluzie Lecce:

Lecce e mai pe sărăcie. Cu emigranți șamd.. Dar, sa ne înțelegem: pe sărăcie în contextul zilei de azi, când italienii reconstruiesc grotele de la Matera și bordeiele de la Alberobello, căci clădirile baroce din Lecce arată suficient de bine ca să nu își mai bată capul cu ele… sau, mai știi, poate or fi mai complicat de renovat, cu toate acele detalii și minuțiozități…?! Plus, au reconstruit (probabil de la zero) o poartă de intrare în orașul vechi (Porta Napoli, pe unde l-au primit pe Carol Quintul în nu-știu-ce-an în care i-a vizitat...)

Later edit: dacă nu l-aș fi prins pe după ploaie, cu străduțele inundate din centrul vechi, poate că aș fi avut o altă impresie... Dimineața când m-am plimbat pe acolo era plăcut, arăta cumva ca Ierusalimul, așa cum s-a exprimat în timp real un observator mai tânăr...

La Otranto ajung la 12:15 (din nou e tare cum trenurile de legătura așteaptă cât trebuie - aici, la Maglie - , până vine primul tren…:), și cum, cumva, ajung la ora estimată, în ciuda întârzierilor de pe traseu - or fi oare luate în calcul?!). Eh, și aici sunt un pic (sau mai mult, sau de tot) pe pilot automat: întâi caut câteva minute dacă e vreo stație de autobuz pe lângă gară, de unde să pot pleca pe la două - nu găsesc - Google nu a nimerit-o de data asta. Apoi mă gândesc să fac în așa fel încât să revin la gară să iau trenul de 13:20 - eh, am mai văzut mici orașe / sătucuri în mai puțin de o oră, n-o fi ăsta altfel… ajung repede pe Promenadă, mai mulți curajoși fac surfing, trec prin parcul central - cam pustiu peste tot, magazinele și restaurantele par în conservare, câțiva turiști doar… ajung la catedrală, văd scheletele prinse în spatele altarului (867 de victime ale otomanilor în 1480), mai trec pe lângă castelul Aragonez și o întind la gară.

Curajoșii care fac surfing

Promenada pustie

Orasul vechi văzut de jos

Catedrala

Copacul vieții, pardoseala din catedrală

Scheletele zidite

Castelul aragonez

Pe lângă mare

Înapoi spre gară, pe (aproape) același drum

Ce căutam eu de fapt la Otranto? Pai, un fel de simțire, de pipăire a istoriei. La 1480 sultanul Mehmed Cuceritorul a atacat Italia aici, încercând marea cu degetul. Principii italieni împreuna cu Papa, cu Împăratul german și cu regele Franței erau în plină discordie, așa că părea un moment bun. S-a terminat un an mai târziu, dar populația fusese deja măcelărită sau vândută ca sclavi.

Să mai menționez că și Otranto este pe lista celor mai frumoase sate din Italia...

La gară, la aparatul de vânzare bilete, aflu ca prima parte - spre Maglie - e cu autobuzul. Un binevoitor îmi spune că stația de autobuz este undeva mai încolo, dar că probabil nu exista bus, și să revin în 15 minute. Plec în acea direcție, nu văd niciun autobuz, mă întorc după un minut și văd autocarul meu lângă gara. Alerg, îl prind gâfâind, și mă duce la Maglie, într-o mare parcare, unde mă plasează altui autocar …. Zic: Lecce? Zice:”Si”. Oggi?Si! In fine, plec cu el, și mă duce pe drumuri locale prin patru stații: Cutrofiano, Soleto Cavour, Galatina, San Cesario Di Lecce (aici nici nu știu când am trecut prin ea). E foarte amabil să oprească în aproprierea gării , căci altfel merge undeva unde și-a înțărcat dracul copiii.

Ce să comentez despre plimbarea cu autocarul? Hey, urcă-mă-ntr-unul, și plimbă-mă ziua întreaga!

M-a învârtit prin sate și orașe, spre Lecce. Așa mi-am dat seama ca de fapt între Lecce și Otranto sunt doar vreo 30 și ceva de kilometri :). Dar și că am trecut printr-un orășel recomandat de Lonely Planet - Galatina… Din păcate, cumva nu am marcat ruta pe GPS, și nici nu reușesc să găsesc linia de autobuz pe care am mers. O fi linia fantomă?!

Traseul arată cam asa:

Traversam si prin centru prin Galatina, acest orasel mentionat de Lonely Planet ca avand un incantator centru istoric, si care este singurul loc unde se mai practica dansul ritual Tarantina. ok. Dar nu mai gasesc poza. Să il credem pe Google că arată asa (seamănă cu ce am văzut eu)

Așa ca surprinzător prind trenul de 15:17. Yey! Ajung la Bari la 17:11, iată, se poate ajunge la timp! Mai ma plimb prin orașul agitat la acest moment - sâmbătă, seara. E ora cinci jumate si e bezna (lumina naturala zero, adică), dar orașul e luminat frumos, chiar cu anticipații de Crăciun.

Bari sâmbăta seara, probabil fără prea multi turiști în acest sfârșit de noiembrie, deci cu foarte multi localnici care se bucură de o plimbare nocturnă...