Iezer - Cuca

O zi frumoasa de vara, cu ceva nori, dupa o ploaie mocaneasca. Ce altceva sa faci din Voina decat sa dai o fuga pana la Cuca?! 4,5km, cam o ora si ceva de mers, pe un drum forestier, lejer - vreo 250m diferenta de nivel, practic insesizabil in panta drumului, spre unul dintre cele mai frumoase refugii din Carpati, Cabana Cuca... Cand am ajuns noi acolo era o reuniune de motociclisti, baieti veseli si inarmati cu multa tzuica :). Cu cativa dintre ei ne-am reintalnit seara la Voina - era unul din Scotia, altul din SUA, cativa olteni, cu totii oameni de bine!

Iezer

Prima oara am ajuns in Muntii Iezer-Papusa in 1998 (oh, Doamne, nu sunt atat de batran, eram doar foarte copil pe atunci ;) pe bune, caci inca sunt un copil, doar ca ceva mai mare ;) ). Eram cu un tovaras de drumetii aflat in refacere dupa un accident intr-un aven, si ne trebuia ceva lejer, asa ca am acceptat propunerea altui tovaras, care mergea in Iezer cu o scoala de ghizi. Tin minte ca a fost destul de complicat sa ajungem acolo - dimineata devreme un tren din Bucuresti pana nu-stiu-unde, apoi asteptat nu-stiu-cat un tren personal pana pe la Campulung Muscel, de acolo un autobuz 18km pana la cabana Voina, si inca vreo ora pe un drum forestier pana la cabana Cuca, unde am pus corturile pe seara. Si am stat pe acolo vreo cateva zile, la super relaxare, apoi ne-am intors in Bucuresti, cu acelasi sistem complicat. (Merita mentionat si aspectul pitoresc al faptului ca pe drumul dintre Campulung si Voina traversezi un sat numit Leresti, locuit (cel putin in partea lui interesanta din acest punct de vedere) de catre o minoritate numita in mod politic corect Rroma).

Ploi in Dobrogea

Frumusetea sta in ochii celui care priveste. Iar filtrul prin care privim este starea noastra de spirit. Iata de ce o ploaie in luna iunie pe litoral este frumoasa cand esti binedispus, chiar daca te mureaza la piele pentru ca ai lasat acasa umbrela si pelerina de ploaie desi citisesi prognoza meteo nefavorabila. Si chiar daca locurile amintesc mai degraba de climatul tropical rural decat de o zona arsa de soare 90 de zile in fiecare vara.

Cetati din Romania

Nu imi propun aici sa prezint istoria. Cine cauta asa ceva va gasi cu siguranta suficiente izvoare. Sper insa sa trezesc interesul de a merge prin acele meleaguri, care nu sunt cu nimic mai prejos decat alte locuri istorice si cetati din Europa Occidentala...

Plimbarile prin cetatile din tara sunt un moment de bucurie pentru ca te poti conecta cu stramosii nostri si cu modul lor de viata. Desigur, acest mod de viata nu este in sine un motiv de bucurie - viata era aspra, conditiile de locuit erau vitrege, si o gasca de invadatori venea mereu pe la poalele cetatii, gata sa jefuiasca si dea foc la tot ce era imprejur... Dar din fericire noi nu traim acele vremuri, iar o calatorie pe acolo nu imi aminteste decat de acele senzatii din imaginarul colectiv al unor vremuri cu printi si printese, cavaleri falnici si zmei suparati, eroi calari cu coifuri si zale, spade si armuri, si asa mai departe. Si parca aud uneori si un fluier de-ala irlandez care ma supara la culme si strica tot meciul :). Eh, si parca si temnitele, desi fioroase, te fac sa te gandesti ca acolo erau aruncati aia rai care o cam meritau... In fine, stiu ca istoria a fost un pic diferita, dar prefer sa il plimb pe copilul din mine pe acele meleaguri, si sa il trimit la culcare pe adultul care rasfoieste febril istoria crancena a vremurilor...

Bucovina

In ultimele saptamani am avut ocazia sa parcurg vreo 2.300 km prin Romania, gasind locuri super faine, reconfirmandu-mi-se ideea ca aici la noi in tara se gasesc chestii pe care nu merita sa le cauti prin alte meleaguri. Vorba ceea: "avem di tati!". Dupa 7 ani de umblat prin cele strainatati am reinceput sa caut Romania, un prim episod fiind cel de anul trecut cu Cetatile Dacice. (bine, din cand in cand o tura prin munti nu se pune, caci asta este la ordinea zilei, sau asa ceva ;) ).