Iezer

Prima oara am ajuns in Muntii Iezer-Papusa in 1998 (oh, Doamne, nu sunt atat de batran, eram doar foarte copil pe atunci ;) pe bune, caci inca sunt un copil, doar ca ceva mai mare ;) ). Eram cu un tovaras de drumetii aflat in refacere dupa un accident intr-un aven, si ne trebuia ceva lejer, asa ca am acceptat propunerea altui tovaras, care mergea in Iezer cu o scoala de ghizi. Tin minte ca a fost destul de complicat sa ajungem acolo - dimineata devreme un tren din Bucuresti pana nu-stiu-unde, apoi asteptat nu-stiu-cat un tren personal pana pe la Campulung Muscel, de acolo un autobuz 18km pana la cabana Voina, si inca vreo ora pe un drum forestier pana la cabana Cuca, unde am pus corturile pe seara. Si am stat pe acolo vreo cateva zile, la super relaxare, apoi ne-am intors in Bucuresti, cu acelasi sistem complicat. (Merita mentionat si aspectul pitoresc al faptului ca pe drumul dintre Campulung si Voina traversezi un sat numit Leresti, locuit (cel putin in partea lui interesanta din acest punct de vedere) de catre o minoritate numita in mod politic corect Rroma).



Eh, si desi m-am simtit super bine pe acolo (chitare, focuri de tabara, scaldat in rau, etc etc), la Cuca adica , nu in Leresti, desi poate ca nici acolo nu ar fi iesit prea rau :)), nu mi-am mai pus problema sa ma intorc in Iezer vreo zece ani, pana cand am facut investigatii in acest sens, afland ca virgula cheia de la Cuca se afla pe la niste baieti din Campulung (sau Pitesti?!), ca se poate merge acolo, ca totul e foarte primitor, etc, dar nu am reusit sa mobilizez gasca. Din pacate! Pentru ca asa cum am descoperit acum, in 2014, drumul de la Bucuresti la Voina are doar vreo 180km, pe care ii parcurgi in 2 ore si ceva (traiasca autostrada spre Pitesti). In vreme ce spre Piatra Craiului faci cel putin 3 ore pana la Zarnesti, plus inca vreo alte 3 pana la cabana Curmatura... (as zice ca totusi merita, intrucat Curmatura este cabana mea de suflet, urmata de Cuca, si de Gentiana din Retezat - dar din pacate aceasta din urma aflata fiind la mii de kilometri distanta...).

In fine, am ajuns acum la Voina, si am stat prin preajma vreo trei zile. Intr-una am parcurs un traseu, destul de dificil pentru burtile noastre (20km, 1.300m diferenta de nivel x 2 - urcare si coborare adica - , 4 insi, 400kg in total, plus rucsacii), iar intr-alta am ars-o pe la Cuca cateva ceasuri. A fost destul de marfa, am cunoscut oameni misto, si ne-am simtit bine. Era si o reuniune de motociclisti la Cuca, cu tema "motoare din comunism", si am socializat intensiv cu ei (in ziua cu Cuca, desigur).

Eh, in ceea ce priveste excursia prin Iezer-Papusa, planul nostru era ca intr-o zi sa urcam pe varful Iezer, iar in cealalta, evident, pe varful Papusa. Dupa excursia spre Iezer (unde nu am ajuns, din motiv de lipsa de motivatie, intrucat ploua mocaneste, eram uzi pana la piele, si nu mai aveam chef de mers voluntar inca 2 ceasuri prin acele conditii, plus ca deja se facuse cam tarziu), am zis ca Papusa pe care voi urca a doua zi va fi, in cea mai optimista varianta, una de la cabana Voina :) unde intr-adevar erau cateva :)) (sa ma ierte Dumnezeu pentru gandurile prea putin cucernice, caci ce-i frumos si lui Dumnezeu ii place!).

Asa ca sa relatez despre excursia spre Varful Iezer. Indicatorul turistic arata 6-7 ore, pe muntele Vacarea. Pleci de la altitudinea de ~950m (Voina), urci abrupt pana pe la 1.500m (vreo doua ceasuri, cam 5km), apoi mergi pe un fel de drum forestier inca 3 ore in urcare lina (inca 5km), pana la 2.300m (Varful Catunul) si apoi cobori un pic mai jos, la punctul numit Crucea Ateneului (sau a Concertului, sau a Memorandumului, sau a Simfoniei, cum o tot botezam noi pe parcurs, zapaciti de ploaia care nu mai contenea). Si de acolo mai ai o ora pana la Varful Iezer (24xx metri), de unde cica sunt niste privelisti superbe asupra Fagarasului (varfurile Moldoveanu, Vistea, etc). Sau 15 minute in jos, pana la Refugiul Iezer, langa Lacul Iezer, optiunea noastra.

Iar de la Refugiul Iezer sunt doua trasee spre Voina, cruce albastra (4 ore) sau punct albastru (3 ore, interzis iarna).  Noi am purces pe punct albastru, vara fiind, dar nu a fost deloc usor (cam 10km). Am mers vreo trei sferturi de ora prin jnepenis, apoi am ajuns la un rau, de unde am gresit poteca, si am facut o ocolire de vreo juma de ora, pana sa ne prindem ca nu mergeam deloc in directia cea buna. De fapt, drumul coboara prin rau, acolo unde il intalnesti, si apoi o ia prin padure. E destul de bine marcat, dar la intersectia cu raul te poate insela pentru ca o acolo e si un traseu care pleaca inapoi spre creasta. Poate ca mai incolo, spre august, raul seaca, si o fi mai greu sa te ratacesti...

Cu totul, traseul de la Refugiul Iezer spre Voina este unul dintre cele mai misto din Carpati. Ai de toate - jnepenis, rauri de traversat in mai multe locuri, padure, etc...

Mai jos, poze din traseu (scuze, era destul putina lumina, multe sunt destul de sub-expuse; nu sunt cele ma atragatoare poze din Carpati, dar va asigur ca merita tura). Pentru plimbarea la Cuca, faceti click aici.

Traseul (cautati pe google "harta iezer"pentru calitate adecvata)

Cabana Voina si imprejurimi

Pe traseu, spre Iezer, prima parte

In zare peisajul e mirific (cred, caci nu prea ne-am dat seama)

Dupa vreo doua ore, cand termini cu padurea, ajungi la o stana

Si apoi urci in continuare

Dar mult mai lejer

De jur imprejur, alt peisaj magnific, ascuns de ceata

Pe varful Catunu, undeva pe la 2.300m

Apoi, la Crucea Ateneului, tot in ceata, mai jos se vad Lacul Iezer si Refugiul Iezer, la vreo 15 minute distanta

Marginea caldarii

Lacul Iezer

Si refugiul - pare neprimitor, dar, o-ho-ho-ho, doar cine nu a fost prin Carpati poate sa creada ca un refugiu este neprimitor...

Caci iata ce ne ofera natura mai jos de refugiu

Apoi drumul prin jnepenis

O stanca ce mi-a placut

Apoi aici am gresit drumul, luand-o pe cel cu indicatorul cel incurajator - "Atentie URSI!"

Inapoi si iarasi prin padure

Si in sfarsit la drumul forestier (incurajator, mai sunt "doar" 4km pana la Voina, un galop de sanatate dupa 10 ore de tura - aici se includ si cele aproape doua ore de stat la Refugiul Iezer, precum si cele 30 de minute de balaurit pe coclauri la cota 1750m)