Uzbekistan - Ziua 5 - Buhara

Daca tot vazusem deja ieri principalele atractii din Buhara, am zis sa o luam usor si sa respiram atmosfera orasului. Asa ca plecam spre est, spre un mare mausoleu al lor, al protectorului orasului, Bakhautdin Naqshband, un foarte important centru al sufismului.

Pe drum, ne oprim la o agentie de turism pentru a cumpara bilete de tren spre Samarkand. Doua duduite simpatice ne verifica pasapoartele si ne emit biletele (cu nume, prenume si asa mai departe). In cele 15 minute cat dureaza toata povestea, T. rasfoieste febril ghidul Lonely Planet ca si cum ar fi sfarsitul lumii. Plecam de acolo, spre statia de autobuz spre mausoleu, unde T. imi cere inca o data ghidul, sa verifice ceva. Caut in buzunarul mijlociu al rucsacului, unde il tin de obicei, nu e acolo. Caut in buzunarul mare, nu e nici acolo. Zic: "pai, nu e la tine?!" Cauta si el prin tot bagajul, nu il gaseste. Mai caut o data, apoi zic: "Fuck! l-om fi uitat la agentie. Hai inapoi!". Ne intoarcem spre agentie, si, de pe trotuarul de vis-a-vis, le vedem pe cele doua domnisoare cum inchid biroul si se cara. Imi creste nivelul de adrenalina, zic: "bre, alea pleaca! suntem morti fara ghid!" si o rup la fuga, traversez printre masini urmat de T., si le interceptez pe cele doua. Le explicam ca am uitat cartea in magazin, se uita plictisite la noi si una dintre ele accepta sa se intoarca agale in birou. Acolo, ghidul nicaieri. Cautam din nou in rucsaci: buzunarul mare, buzunarul mijlociu, T. la fel. Nimic. La care, tipa, sictirita, imi indica buzunarul mic al rucsacului meu. Of, Doamne, cartea e acolo! Nici macar nu imi inchipuisem ca ar putea incapea in acel buzunaras unde tin doar telefoanele si servetelele...

In fine, ne intoarcem in statia de autobuz. Luam o masina, ne asezam langa sofer. Urca o duduie cu un copil in brate. T. ii ofera locul, ea refuza. Eu ii fac semn sa aseze copilul pe genunchii mei, si in cinci secunde ma trezesc cu un pui de uzbec in brate. Pui care se misca, se agita, dar zambeste si se simte bine in bratele mele! T. face repede o poza - e poza excursiei! Tipa coboara cateva statii mai incolo, neuitand sa spuna "Thank you!"

Apoi vizitam mausoleul.

Si apoi ne intoarcem in oras, vedem un fel de talcioc, si apoi un parc. Si putem trage concluzia ca am incercat si placerea de a fi calatorit cu mijloacele locale, acea placere despre care T. si frantuzoaica povesteau la Khiva.

Apoi tragem sa mancam undeva, si ne reintalnim cu frantuzoaica. Mai ardem cateva impresii, si fiecare o ia pe drumul sau. Ea urmeaza sa mai stea o zi in Buhara, noi plecam maine la Samarkand.

Inapoi - Ziua 4 - spre Buhara si acolo
Continuare - Ziua 6 - Samarkand