Aflate la un milion de ani lumina de Bucuresti, mi-au fost foarte aproape de curand, iar cand cineva din grup a propus sa dam o fuga pana acolo mi s-a parut cea mai buna idee. Si chiar a fost. Abia ulterior, rasfoind wikipedia, am aflat prin ce comoara a naturii am umblat (1000 si ceva de specii de plante, alte multe specii de animale, etc.), dar jur ca am simtit asta si cand eram pe acolo. Si cica sunt si multe legende ale locului, multe legate de Craiul Ladislau si de luptele sale impotriva cumanilor - http://enciclopediavirtuala.ro/articoletematice/articol.php?id=89 - sa fie cumva vorba de expeditiile impotriva lui Basarab?? si de bataia pe care si-a luat-o de la Basarab la Posada?
In fine... Senzatia mea era ca mergeam pe viu prin Jurassic Park (doar ca fara dinozauri suparati, din fericire :) ). Dar, sa mergem incet prin poveste...
Cheile Turzii sunt cam pe aici:
View Larger Map
La vreo 10km de Turda, se ajunge acolo pe un drum destul de praf (atentie la gropi, multe si nu marunte). Intai ajungi la un punct de belvedere, cu o priveliste a cheilor.
Un kilometru mai incolo (pe un drum forestier pietruit) incep cheile. Se poate ajunge si cu masina (cica atentie daca e vreme ploioasa, caci urcarea inapoi din chei s-ar putea sa fie neplacuta si alunecoasa pentru autoturism).
Acolo este o cabana, si o terasa, si mai multe casute numai gata sa primeasca turistii (mai putin cabana, care era in renovare atunci cand am ajuns noi).
Se intra pe un pod (sunt 4 in total)
se plateste taxa de intrare in rezervatie (modica - 4 ron pentru adulti), si se continua o bucata de vreme prin padure.
se ajunge la al treilea pod (cica mijlocul traseului, dar nu e chiar la mijloc, mai degraba marcheaza prima treime)
se pot admira peretii care se inalta la vreo 250 de metri deasupra potecii (seamana cu un leopard cu pete argintii, la cate pitoane sunt fixate in stanca)
se continua pe malul raului
si se ajunge la o portiune un pic mai tehnica (tehnica adica pentru pensionari, desigur :), imi aminteam de un blog al unor meseriasi care comentau ca vor mai merge in Cozia la pensie, caci era prea usor pentru ei... deh, eu in Cozia am scos o limba de un cot, insa Cheile Turzii ma imbie sa le vizitez si cand oi fi pensionar)
ne apropiem de liman (toata povestea tine cam 1.650m, si mergand ultra lejer o strabati in mai putin de o ora)
o privire scurta spre drumul de intoarcere (acelasi pe care am venit, de fapt, dar se poate continua si spre parcarea din capatul celalalt al cheilor, dupa cum se vede din poza de mai sus)
Si o ploaie care doar ne ameninta la plecare ne-a facut sa grabim pasul la intoarcere, ajungand inapoi la masina murati bine de tot.
Acum, pentru noi a fost o plimbarica de dupa-amiaza tarzie de mai, insa zona ofera destul de multe alte posibilitati de umblat in stanga si dreapta. Sunt trasee care urmaresc un circuit complet al cheilor (chiar si pe sus, pe deasupra defileului), precum si unele care conduc spre Turda sau spre Baisoara. Mai multe detalii pe pagina de web a rezervatiei: http://www.turism-cheile-turzii.ro/home
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu