Cu multi ani in urma, intr-o tabara fiind (la Poiana Secuilor), profesorul care ne insotea a organizat o tura prin Piatra Mare. Am urcat noi pe la Bunloc (sau Bolnoc, habar n-am care e denumirea corecta, insa se pare ca asta e specificul masivului, sa fie ambiguu, alt exemplu fiind: un traseu se cheama Drumul Familial sau Familiar, depinde pe ce indicator te uiti...), si trebuia sa coboram pe la magnificele 7 Scari. Nu am mai coborat pe acolo, intrucat un coleg s-a pierdut de grup (hmm, ceva ce i se intampla respectivului profesor ghinionist cam in fiecare tabara pe care o organiza), si am ramas doar cu dorinta de a vedea totusi acele scari... Aproape douazeci de ani mai tarziu am reusit in sfarsit sa le includ in calendar, dar... traseul tocmai ce fusese inchis pentru renovare de cateva saptamani (23 mai)... Pana prin octombrie... Eh, sper sa nu fie ca metroul din Drumul Taberei sau autostrazile patriei...
Nu mai intru in detalii despre Piatra Mare - le-am prezentat aici: http://iva-96.blogspot.ro/2013/05/piatra-mare-lacul-rosu-gavan.html
Traseul 7 Scari este in partea mai nordica a masivului, unul dintre cele 2 trasee de acces din Dambu Morii catre cabana Piatra Mare (celalalt, marcat cu banda rosie, fiind de fapt cel mai comod si facil - nu neaparat si cel mai scurt). Cele 7 scari urca printr-un canion de vreo 160m diferenta de nivel, si reprezinta de fapt o foarta mica portiune din intregul traseu, marcat cu banda galbena. De jos se indica aproximativ 3-4 ore pana la cabana, iar diferenta de nivel totala este de vreo 900m (de la ~700m pana la ~1.600m). Noi l-am urcat in mai putin de 3 ore (vreo 2 si jumatate, mai corect), fara sa scoatem o limba de un cot. Se face cam o ora pana la intrarea in canion, apoi, pe traseu de ocolire (marcat cu punct rosu) inca vreo jumatate de ora, si apoi inca vreo ora de urcus pana la cabana.
Cabana Piatra Mare este una foarte placuta, construita pe la mijlocul anilor '90 de catre Societatea Carpatica Ardeleana (aka EKE pe ungureste, sau SCA pe romaneste), dupa ce alte doua cabane luasera foc in prealabil. Meniul este un pic cam scump pentru ce ofera, insa, hey, dupa 3 ore de mers spre cota 1.600, ce iti poti dori in afara de o ciorba fierbinte si niste fasole cu carnati?? (totusi, ciorba e cam apoasa, fasolea - cam conservoasa, iar ceapa pare a fi o resursa strategica limitata: se pare ca am consumat ultimele 3 cepe din cabana (doua albe, una rosie), dupa cum le-a declarat cabaniera unor turisti infometati care au ajuns la scurt timp dupa noi...)
De la cabana se poate continua pana la varful Piatra Mare (1.843m), in vreo 45 de minute - o ora. Noi am mers pana foarte aproape de varf (pe la ~1.750m), insa vizibilitatea foarte redusa din cauza cetii (precum si turma de oi atent vegheata de un dulau care statea cu ochii atintiti asupra noastra) ne-a intors din drum.
Iar pentru intoarcerea la Dambu Morii exista vreo 4 trasee principale (banda galbena, adica prin canion, banda rosie, adica Drumul Familial(r), punct rosu (Drumul tiganilor), si banda albastra, mai lung, ce-i drept, pe la cabana Bunloc (Bolnoc?!)) si triunghi albastru de acolo pana jos. Cu tot felul de ramificatii intre ele.
Am ales Drumul Familiar(l sic!), un fel de mini-forestier, foarte lejer si comod, pe care poate o sa-l urcam la pensionare in drum spre cabana... Dupa vreo ora, ne-am intersectat cu marcajul triunghi albastru (apropo, jos palaria pentru marcaje, sunt impecabile!) care conducea inapoi in traseul cu 7 Scari, prin Prapastia Ursului. Acum, mie nu imi este clar unde exact este aceasta prapastie, insa probabil ca are legatura cu o zona unde niste baieti si fete se catarau pe peretii verticali.
In final am reajuns pe marcajul banda galbena, situat la cateva minute sub intrarea in canionul 7 Scari. Pana jos la Dambu Morii am mai facut vreo ora. Timp total: 8.5 ore, din care, surprinzator, doar vreo 3 ore si un pic urcare, cam 4 si ceva, coborare (om fi fost noi oare mai obositi?! gen...), si vreo ora la cabana, la masa, si relaxarea de dupa masa.
Eh, vorba lunga, saracia omului... Sa intru in concret...
Harta traseu:
Intrare in traseu - punctul 1 pe harta (apropo, din nou am avut noroc de vreme numai buna de urcat pe munte - noros, temperatura placuta insa pentru purtat tricou; mai nasol a fost ca sus, spre Piatra Mare, eram in nori si nu se vedea la 10 metri)
Prin padure
Ajunsi la o cabana inceputa dar niciodata terminata (punctul 2 pe harta)
trecem de ramificatia cu traseul triunghi albastru spre Prapastia Ursului (punctul 3 pe harta), si ajungem dupa doua minute la intrarea in Canionul 7 Scari (punctul 4) - m-am simtit ca atunci cand in Iordania, in Petra mai exact, ieseam din lungul canion Siq si ajungeam in fata Trezoreriei; ma rog, nu la fel de spectaculos, dar inima mi-a tresarit cand am vazut prima dintre cele mult dorite 7 Scari ...
Pe toti copacii din apropiere era cate un mesaj "canionul este inchis!!!!!!", si pe buna dreptate... prima scara fusese deplasata de langa pasarela cu care trebuia sa se conecteze, iar respectiva pasarela era praf si pulbere (de fapt, mai degraba metal si lemne zdrobite)
Asa ca am continuat pe traseul de ocolire a canionului, marcaj punct rosu, pana la punctul 5 pe harta
De acolo, urcus sustinut pana aproape de cabana (punctul 6)
Sus era super ceata, abia daca se distingea fosta cabana
In actuala cabana, totul cald si primitor
Apoi ceata s-a risipit, si am putut vedea nu numai ruina vechii cabane
ci si pe cea noua
si Brasovul
Apoi am purces spre varful Piatra Mare
Hei, acolo trebuie sa ajungem?
Ajunsi undeva pe la 1.700m, o mare prapastie e in stanga, lasand loc unei superbe privelisti
Dupa cum se vedea in pozele de mai sus, tocmai ne inghitea un nor, astfel incat dupa o urcare abrupta dar scurta...
... ceea ce se vedea era cam asa:
Ne-am intors deci la cabana, unde am socializat cu dulaii si magarii
si am plecat spre Dambu Morii pe banda rosie - cum spuneam mai devreme, un drumeag destul de lejer
La intersectia cu marcajul triunghi albastru, punctul 8 pe harta (care arata 1,5 ore pana la Dambu Morii, fata de o ora pe banda rosie in continuare) ne-am decis ca este inca devreme, si putem vizita si Prapastia Ursului.
Cateva minute mai tarziu, cineva spunea: "ba, nu arata prea bine pe acolo..."...
am continuat insa, si am dat peste acei baieti si fete despre care spuneam mai sus ca se catarau pe peretii verticali (pe la punctul 9)
Si inapoi, apoi, pe traseul banda galbena
Sa mai mentionez si ca pe Drumul Familial ne-am intersectat cu un meserias (a se citii faggot de catre cei care cunosc serialul South Park, dar si de catre cei care nu-l cunosc) care se dadea cu un Enduro pe potecile de munte, tulburand locurile, si lasand in urma miros de carburant ars... (sper sa nu dau idei altor meseriasi...).
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu