Piatra Craiului - Cabana Curmatura

Cred ca imi este cel mai drag loc din muntii Romaniei, deci, prin extensie, cel mai drag loc din lume. Poate pentru ca excursia mea acolo, pe cand aveam 16 ani, a fost momentul cand am crezut (sau cand cred?!) ca am lasat definitiv copilaria in urma... Sau poate pentru ca de atunci am fost acolo oaspete frecvent, iar intr-o vreme eram chiar de-al casei - stateam in camera cabanierilor, si le mai dadeam si o mana de ajutor cu vreun turist... (fara comentarii rautacioase, va rog).

Apoi vizitele mele s-au mai rarit, cativa ani nu am trecut pe acolo. Si apoi am re-ajuns in zona, ca un copil (care inca sunt), fericit sa guste din cel mai iubit peisaj al sau, din privelistea muntilor din zare, dar mai ales din cea a Pietrei Craiului...



Cabana Curmatura este undeva pe la 1470m altitudine (daca este sa ne luam dupa indicatiile de pe placutza de pe cabana). Pentru foarte multi este un punct de acces inspre creasta, pentru poate si mai multi un loc drag de petrecere a timpului. Se ajunge acolo dinspre Zarnesti fie pe marcajul banda galbena (urcus abrupt, dar scurt - 2-3 ore de la Cabana Gura Raului), fie prin Prapastiile Zarnestiului, marcaj banda albastra, mai lung, dar mai lejer (3-5 ore, depinde cat de lejer il iei :) ) Se mai ajunge, desigur, si din celelalte parti ale Pietrei Craiului (respectiv de pe creasta, sau direct prin Crapatura - denumirea este de la sine glasuitoare in ceea ce priveste dificultatea traseului, adica foarte abrupt si destul de tehnic).

Apropo, Piatra Craiului este unul dintre muntii cu care prea te joci (nu ca ti-ar veni sa te joci cu vreunul dintre altii), o data intrucat este foarte ingust si abrupt, iar riscul de a pica intr-o crevasa adanca de cateva sute de metri este mare, iar in plus, fiind de formatie (formatiune, sau cum s-o chema) calcaroasa, devine un patinoar in aer liber pe vreme umeda. Mai mult, pe ambele versante este acoperit de grohotis, adica de pietre mici cat pumnul unui nou nascut, care au tendinta de a o lua la vale atunci cand sunt atinse. Dar acest grohotis apare in principal de la 1400m in sus, deci daca te avanti spre Curmatura nu vei avea mari probleme.

Revenind la traseul spre Curmatura. Din gara Zarnesti faci vreo jumatate de ora pana la Cabana Gura Raului (daca vii cu trenul, daca o mai fi existand), sau ajungi acolo cu masina si o lasi in parcarea lor (in prezent, 10 RON de masina de zi). Pornesti pe drumul forestier, pana la Fantana lui Botorog (20 min.).

De la Botorog se ramifica traseul, pe banda albastra (prin Prapastiile Zarnestiului - de fapt niste chei spectaculoase), si pe banda galbena, cel abrupt si direct, pe care am continuat si noi. Gura Raului e pe la 750m altitudine, Botorog pe la 800m. 400m altitudine mai tarziu, sau 40-60 de minute, iesi in poiana, simtind inima batand in gura. In drum treci pe langa un loc pe unde candva era o bancutza unde se odihneau calatorii...

Si ajungi in Poiana Zanoaga (hmm, ce nume?!?!)...

din padure

Prin poiana

Bucegii in zare, spre sud-est

Craiul, din Poiana Zanoaga

Dupa ce traversezi poiana (vreo 30 de minute, relaxat) intri iar in padure, de data asta pe la 1300-1400m, si tot mergi pe curba de nivel, spre Curmatura, 30-50 de minute (din nou, depinde ce greutate ai in spinare si cat de grabit esti (sau cat de tare te tine cureaua sa grabesti pasul).

Si intr-un final ajungi acolo.

Cabana...

Si Anexa...

Si acolo, vorba "Imnului Pietrei Craiului" (desi, pour les connaisseurs, cantecul ii localizeaza la Spirlea, refugiul poleit), poate ca ii vei intalni pe Marius, pe Ghimpe, si pe Dan, si "vei vedea atunci ce-nseamna-un muntzoman"... Si poate vei avea parte de o noapte magica, ascultand chitarele si batranele cantece ale muntilor, si ale celor care se incumeta spre creste...

Si vreau sa vii si tu, sa mergem impreuna,
Sa impletim acolo, a Craiului cununa,
Din garofite rosii, si din bujori de munte,
Hei, hai, liliac, si flori de colt carunte...