Joi - Riga
Am un plan făcut aseară, ca sa ajung acolo si acolo si dincolo, cu intervale orare șamd. Ma trezesc si îmi amintesc ca sunt in concediu si ca asta e cel mai important si ca nu am mai tras un pui de somn cum îmi place mie (adică toată dimineața) de cam demult. Așa ca lucrez la schimbarea acestei situații, si când ies in sfârșit (după mic dejun etc) ziua a trecut de amiaza. Soarele nu se vede, sunt 15 grade. Merg la muzeul Ocupației, una dintre cele doua Ținte alese de acasă. Îmi mai propun sa urc si in turnul bisericii sf Petre, si altele, dar le iau pe rând.
La muzeul ocupației stau vreo ora jumate. Timp care trece foarte repede si plăcut si interesant. Un ghid ne explica cum Letonia a devenit independenta in 1918, a luptat vreo doi ani ca sa rămână așa, pentru următorii 20 de ani. Apoi, prietenii de conjunctura de la vest si est, Germania nazista si Uniunea sovietica, i-au ocupat pe rând (nu neaparat in ordinea de mai sus: urss in 1940, nemții in 1941, urss din nou in 1944, pentru următorii 45 de ani). Si le-au tras-o la greu si unii si ceilalți. Au dispărut sute de mii de letoni.
Ies afara, iau un sendviș si ma grăbesc spre cealalta atracție, sediul kgb. In drum traversez zona de centru est, din exteriorul orașului vechi. Plăcută, ok.
La muzeul kgb il prind pe Dumnezeu de un picior si ma încadrez pentru ultima vizita cu ghid a zilei.
Care ghid face spectacol. Ne plimba si el vreo ora jumate prin clădire, ne arată trasul prizonierilor - de la aducere in clădire, la înregistrare, la celule (atât cele individuale, fără lumina doar cu o scândura de banca, mai putin de 1 metru pătrat, unde puteau sta pana la trei zile de la intrare, cAt si cele cu 4 paturi, unde intrU pana la 30 de deținuți) , la camera de interogatoriu, la curtea de plimbare, la camera de execuție. Cea cu urme de gloanțe pe pereti.
Atât eu cât si colegiile tururi i-am întrebat diverse pe cei doi. Despre cum se Raportează la vecinul din est, cum se înțeleg cu celelalte state baltice, etc.
Erau si marile mele curiozități. In Letonia sunt mulți rusofoni - vorbitori de rusa la ei acasă, cam 35%. A fost reintrodusă armata obligatorie, de doi ani, ne zice ghidul, dar e un mix de voluntariat si conscripție, in favoarea voluntariatului, care e la cote mari. Ma rog, mari pentru ei, cu o populație de 1,8 milioane - pentru comparație, rușii au acum in Ucraina peste un milion de soldați.
Cineva mai întreabă ce s-a întâmplat cu kgb-știi letoni după 1991. Aflam ca au plecat in Rusia, unde sunt eroi.
Apoi merg sa admir clădirile Art Nouveau. In trecere admir biserica Sf Gertrudei.
Art Nouveau - construit intre 1904-1914.
Detalii aici: https://en.wikipedia.org/wiki/Art_Nouveau_architecture_in_Riga
Aceste cladiri art nouveau sunt concentrate intr-o zona foarte simandicoasa, cu restaurante si mașini germane scumpe. Strada Alberta ii zice, si cele 15 cladiri sau așa sunt spectaculoase
Trec apoi printr-un parc traversat de un canal, unde sunt invitat la un tur cu vaporașul sau gen, dar nu e momentul.
Tur cinstit, costa 15€. Oare orice costa 15€ in acest oraș? (Atât au fost si fiecare dintre cele doua tururi cu ghid)
Văd întrecere castelul Riga, care ma lasă rece,
si apoi biserica sf maria
si cei trei frati - trei cladiri din secolele 15-17. Interesant.
Dinner, apoi baleiez un pic si ma trezesc la biserica sf Petru care e accesibila spre platforma, in contextul unor seri speciale. Ok, urc in vârf si admir orașul la ora 21:30, atât cat pot vedea si recunoaște. Nu e deloc rău!
