Joi
!!! Observație generală: nu remarc alți turiști români prin locurile astea mai departate de traseele clasice. Da, erau la Veneția, dar nu la Padova sau Bassano, unde însă am găsit romani (imigranti, adica). In Padova era o pereche de vârsta mijlocie care se certau in tramvai, iar el a plecat in vagonul următor, nervos, si in Bassano, unde discutau piața imobiliară (cred) din București. Cu accent moldovenesc.
Deci, dimi in Padova. M-a trezit sunetul ploii - care in mod ideal m-ar fi adormit la loc… dacă nu as fi avut un morcov cum ca trebuia sa o iau din loc pe la noua.
In fine, chiar am plecat pe la 9:00 in explorare- aveam de ieri in plan sa vizitez biserica cea mare din Padova, a Sfântului Anton (fără glume, fără ce si unde toarnă, sau cui).
Este imensa. Si superba. Punct.
Apoi un croissant la acel Bistro lângă hotel, si ura si la gara. Un pic întârziat, trenul ma duce la Vicenza la 11 si-un sfert.
Vicenza
Mirosul de tei e super puternic.
Plec spre partea opusa centrului, si anume spre locurile pe unde s-au plimbat acum câteva săptămâni băieții în turul Italiei la ciclism - Giro d’Italia, si anume urc pe lângă scările acoperite pana la Sanctuarul de pe Muntele Berico. Frumoasa biserica (sunt din ce in ce mai impresionat de aceste biserici, si regret din ce in ce mai mult ca oamenii de pe aceste meleaguri nu le mai vizitează așa cum au fost ele proiectate pentru). Nu se poate urca în turnul bisericii, dar este o piațetă lângă de unde se vede orașul de sus. Un pic inutil pentru mine, care nu cunosc clădirile, dar e un moment destul de plăcut oricum. O sa revăd pozele după vizita din oraș, poate :)
Apoi cobor spre oraș. Pun cap compas pe Basilica palatină. Treaba e așa: prin 1500 si ceva a ajuns in Vicenza un mare viitor arhitect, Andrea Palladio, care și-a petrecut viața construind super palate si alte chestii pe acolo. Sunt prin tot centrul. Si după vreo doua ore de umblat pe acolo, sunt super impresionat.
// basilica palatină //
Si iar în situația în care sunt dezorientat cu privire la relatările mele - sunt jurnal, ghid, sau ce?!
Treaba e așa: aceasta excursie ar trebui denumită “holbatul ochilor si caderea gurii”. Căci cam asta fac de când am ajuns in Italia. Si azi la teatrul olimpic la fel: am intrat in sala si am mărit ochii de uimire. Scena, așa cum a fost ea făcută in 1585, arată la fel, cu niște decoruri care dau impresia de perspectiva. Foarte tare. Pentru piesa inaugurala, Oedip tiranul (sau așa ceva).
Apoi , mergând inapoi spre gara, merg pe Corso Antonio Palladio. E fost axa romană a orașului, pe lângă care mai marii și-au facut palate. Multe. Super tare.
//de elaborat//
La Bassano del Grappa
Întâi merg la un loc pe lângă hotel. E orașul nou, e ok, bloculețe noi aseptice.
Apoi intru in perimetrul medieval. Nu e mare, cred ca …
Pe lângă aspectul general de muzeu in aer liber, sunt câteva locuri care se evidențiază: podul peste râu : ii zice in multe feluri, dar e principala atracție a locație. De pe el se admira ambele părți ale râului si sunt spectaculoase. Cineva drag mie a zis “e ca in Japonia!” Eh, nu e chiar ca in Japonia, dar pot înțelege de ce a zis asta! 
Mai au cetate, si plimbarea de vreo doua ore te poate duce cam peste tot.
Am mai remarcat o strada a martirilor, unde sunt copaci cu memorialuri ale celor omorâți acolo in 26.09.1944
Eh, doua ore jumate super plăcute.
Later edit: si Hemingway a stat pe aici, ca șofer de ambulantă. Poate citesc si eu “adio , arme”???
Wiki: Wow, podul e proiectat tot de Andrea Palladio?! Da!
Tehnicalitățile zilei: la Vicenza trenul de Bassano era afișat ca pleacă de la linia 1G. Subtraversez către linia 1 cu un mare semn de întrebare in ochi si minte, ma gândesc ca o fi un sector de peron. Văd însă un pic mai încolo un tren garat la o linie mai micuța, in afara peroanelor principale. Ups, e linia 1 Giardino, si o iau la fuga si prind trenul in ultimul minut.
Eh pe final de zi: am o zi complicata mâine. Cu Asolo si Conegliano...
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu