Iva: Italia - Veneto - Inceput si sfarsit

Caut și găsesc oferte bune de avion și reiau ideea de a vizita Veneția. Poate trei zile / doua nopți?

Mă consult cu prieteni care au fost pe acolo, și primesc opinii convergente negative: "ce faci trei zile acolo?!", "o zi e mai mult decât suficientă", "am fost de doua ori și nu a fost cine-stie-ce", "am fost o zi acum cinspe ani și nu mai tin minte nimic în afara de o mare plictiseala", șamd. Așa ca regândesc traseul excursiei de patru zile, și las o singura zi la Veneția, și mă învârt prin regiune restul timpului.

Mai îl intreb și pe chatGPT (o fi o "ea"?!)… Care îmi spune ca e minunat ca vreau la Veneția, și îmi face un traseu de o zi pe acolo… ii cer sa merg și la Murano, o înghesuie și pe aceea… Dimineața, înainte de a mă întoarce la Veneția, la piața San Marco, și îmi propune sa stau acolo o ora jumate.

Eh, ceea ce s-a întâmplat de fapt a fost ca am stat cinci ore jumate în piața San Marco (la Palatul Dogilor, Basilica San Marco și Clopotnita), dintre care o ultima jumatate de ora pe esplanada bisericii, ascultând o muzica în surdina de la o cafenea de prin zona, printre turiștii care se relaxau acolo, și gândindu-ma (sau simțindu-ma) "ce frumoasa e viața și ce bucurie poate fi sa te afli în acest loc!".

Pe bune?! Plictiseala în Veneția?! serios?! trebuie niște circumstanțe care au existat ca sa spui așa ceva… :)

Un mic regret ca nu am luat o cazare de o noapte în Veneția, aș fi savurat o seara în piața San Marco, cu poate mai multa liniște și mai putini turiști, și o a doua zi prin Murano / Burano / alte insule, și pe la Arsenal sa văd o galera venețiană, și poate încă trei biserici… Eh, material pentru data viitoare…

Ce am făcut atâtea ore pe acolo? pai, juma' de ora în clopotnita, admirând orașul de la înălțime, în toate cele patru puncte cardinale. Apoi un tur de vreo ora-jumate prin secretele Palatului Dogilor, urmat de inca o ora și ceva prin traseul principal, apoi lunch, și o ora jumate în Basilica. Prima gura căscată la Pala d'Oro, o opera de arta indescriptibila de către mine, și apoi la mozaicurile de pe tavane (circa sunt 8.500 de metri pătrați). Și, cum ziceam mai sus, ieșirea pe esplanada bazilicii, formidabila.

In schimb, m-am scos cu celelalte locuri, unde poate nu as mai fi ajuns - nu in toate, cu siguranta... Padova - asa-si-asa, Vicenza - o surpriza si o placere, Asolo - o dorinta de a vedea asemenea locuri cat mai des, Conegliano - o foame (la propriu, era ora 16 si eram lesinat de foame) transformata (dupa doua sendvisuri) intr-o imensa curiozitate de a vedea ce urmeaza pe un traseu despre care nu stiusem nimic dinainte...