Poze din avion, cu desertul Kyzylkum, cu niste munti care se itesc deasupra norilor si cu raul Amu-Darya
Pe drum, taximetristul se ofera sa ne conduca in ziua urmatoare la un tur spre cetatile din zona; intre timp ii suna telefonul, are ca ringtone o celebra piesa de adormit copiii dintr-un film horror (al carui nume nu il gasesc acum, dar e celebra), si ma intreb daca am chef sa merg cu el prin pustietatile Uzbekistanului. Nu, e clar, nu am chef.
Prin Urghenci
Ajunsi la Khiva, ne introduce si ne debarca in cetate (orasul vechi) pe un drum nemarcat pe hartile noastre, ceea ce ne provoaca un moment de confuzie (noi crezand ca intrasem pe poarta principala). In fine, gasim hostelul frantuzoaicei (Mirza Bashi) si o depunem acolo, si purcedem catre gazda noastra, hotel Meros (B&B de fapt). (Eh, cu respectiva frantuzoaica aveam sa ne intersectam traseul de multe ori in cursul voiajului nostru, ceea ce a fost chiar placut si folositor).
Pensiunea Meros
De acolo caut frenetic un loc unde sa mancam - e ora 11.30, nu am pus nimic in gura de vreo 15 ore, si sunt pericol public. Gasim un restaurant in afara zidurilor (Rustamboy Choyxonasi), si tragem acolo. Stam confortabil pe un fel de pat specific locului (mananci alungit, iti faci siesta, etc), comandam ciorbe, fripturi (shashlik) si bere, si platim de doua ori pretul din meniu. OK, ne gandim, o fi cu extras-uri, adica noi vazusem preturile la ciorbe si fripturi, restul (paine, salata, bere, ceai) vine in plus. Si totusi... insa nu ne punem inca nicun semn de intrebare...
In restul zilei vizitam orasul. Adica, cetatea din oras, caci orasul o impresoara cu tot felul de cocioabe.
Khiva - centrul Horasamului (Khorasam, Khoresm, Khwarezm, Khwarizm,Khwarazm, Chorezm, خوارزم). Un stravechi oras, capitala de hanat, in care te poti plimba in voie respirand atmosfera trecutului. Legenda il leaga de fiul lui Noe, Shem, iar arheologii il recunosc ca existand de vreo 1200 de ani. Niste urmasi ai lui Timur Lenk l-au facut mare oras pe la sfarsitul secolului 16, cunoscut mai ales ca o mare piata de sclavi. Pusi sub puterea Persiei prin 1740 (hmmm, Nader Shah, ultimul mare razboinic din Asia Centrala, cel care s-a dorit a fi urmasul lui Genghis Han si al lui Timur Lenk), au fost cuceriti de rusi finalmente prin 1873, si inglobati in Republica Sovietica Socialista Uzbekistan in 1924.
Orasul vechi, Ichon-Qala, ofera o mare placere si bucurie celor ce il traverseaza. Mai jos, cateva dintre principalele monumente. De jur imprejur se afla si noul oras, pe care nu l-am prea explorat. Khiva, orasul vechi, are o atmosfera de oras-muzeu. Localnicii vand diverse chestii, sunt tot felul de ateliere unde tes panza si fac miniaturi, etc...
Muzeul de Arta Moderna (eh, pasiunile mele vinovate)
Cerul deasupra Khivei
Pe la sfarsitul zilei antamam impreuna cu frantuzoaica o excursie pentu maine, la Elliq Qala (vezi postarea urmatoare). Desigur, nu era nevoie sa apelam la taximetristul de dimineata, cel cu ringtonul dubios, intrucat asemenea excursii sunt oferite si local, de baietii de pe acolo.
Seara, stau in balconul camerei si privesc cerul. In fata sunt zidurile cetatii. De jur imprejur, liniste. T. doarme, obosit de noaptea alba din ajun (voiajul spre Uzbekistan). Ma uit la stele. Fata de Romania, sunt un pic mai spre est. Casiopeea si Carul Mare sunt acolo, Steaua Polara e intre ele. E liniste. Stau asezat turceste si imi imaginez cum era pe vremea hanilor. Oamenii aveau turme de oi, poate chiar in cetate. Oricum, trebuie ca era aglomerat si galagios, dar la caderea intunericului doar linistea domnea... Si probabil ca doar stelele si luna luminau asa ca era bezna in multe nopti... Si niste greieri, poate...
Inapoi - Ziua 1 - Taskent
Continuare - Ziua 3 - Elliq Qala
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu