Uzbekistan - Ziua 3 - Elliq Qala

Ne-am trezit devreme, dar nu suficient de repede ca sa o devansam pe frantuzoaica, care era deja in fata hostelului cu masina ce urma sa ne plimbe la Elliq Qala (9.05 fata de 9.00 ora antamata).

Acest Elliq Qala (cred ca inseamna "50 de fortarete") este un tinut cu nenumarate ruine ale oraselor Horezmiene, multe avand vreo 2000 de ani vechime. "50"este o aproximare, desigur, insa sunt vreo 20 care pot fi vizitate. Turul nostru urmeaza sa ne duca pe la trei dintre ele: Ayaz Qala, Toprak Qala si Kyzyl Qala.

Pe drum, soferul nostru, un excelent ghid in ale locului, ne povesteste cat este de amuzat atunci cand turistii cauta pe la trei hoteluri un taxi spre cetati, si ca el este unul dintre putinii care fac asta, si ca are un pret fix. Si peste tot, turistilor li se spune: "Costa 50 de dolari!". Apoi, in drum spre o cetate si campingul de iurte de langa, ne relateaza ca ei, uzbecii, nu sunt un popor nomad, deci iurtele respective nu au nimic de-a face cu traditiile locale...

Simpatica a fost si frantuzoaica, atunci cand soferul ne-a pus sa ascultam mari hituri ale anilor '80, la piesa "Voyage voyage", comentand ca este un mare kitsch despre care nu intelege de ce le place strainilor. Dar a ramas fara replcia la remarca lui T. ca si piesele de la O-zone au fost mari hituri in vest (ea recunoscand piesa "Dragostea din tei").

Sincer sa fiu, nu am fost dat pe spate de cele trei cetati vazute astazi. Niste mari imprejmuiri, ale unor civilizatii despre care nu am habar, si nici nu am gasit prea multe surse pe internet despre ele (nici nu m-am straduit foarte tare, e drept). Desigur, este interesant sa le vizitezi, dar ca necunoscator/nepriceput nu prea am multe cuvinte de adaugat. In schimb, am apreciat enorm oportunitatea de a merge prin drumuri neumblate prin Uzbekistan. Ocazia de a vedea oameni la cules de bumbac (cica nu e chiar cu totul benevol). Privelistea a ceea ce inseamna pentru ei canale de irigatie - niste santuri in pamant, unde apele se scurg in proportie de ~30-40%, alte vreo ~30-40% evaporandu-se sub razele soarelui, si astfel avand intreaga imagine a raului Amu-Darya care nu mai alimenteaza de vreo 50 de ani Marea Aral, etc. Si ocazia de a vedea cum o tara situata in desert isi bate joc de principala resursa, apa, prin zeci de conducte gaurite, de unde tasneau gheizere de apa... Trist...

Poze pe drum

Ayaz Qala, cea mai faimoasa - aici se gasesc mai multe informatii despre ea

Toprak Qala - un imens oras (pentru vremurile respective), construit sub forma unui dreptunghi de 500x350m; informatii aici

Kyzyl Qala - info aici

Spre seara, am mai tras o plimbare prin cetatea Khiva, departe de zona turistica. Am avut ocazia sa vedem cum traiesc locuitorii de fapt. Am vazut o gramada de copii care se jucau prin praf, am vazut niste femei care pregateau painea lor cea de toate zilele...

As mai comenta ca pare o societate destul de patriarhala. La Meros stau trei generatii in aceeasi casa (urma sa intalnim si la Dilshoda in Samarkand acelasi lucru, dar acolo parca femeia purta blugii), iar femeile nu vorbesc cu turistii decat ca sa ii intrebe daca vor ceai sau cafea...

Si ca la Meros a fost cea mai interesanta ocazie de a intalni alti turisti (dealtfel i-am revazut pe unii si la Buhara si Samarkand, deci se pare ca mergeau pe acelasi traseu ca si noi). A fost simpatica o baba nemtoaica, foarte dezamagita ca aeroportul din Berlin e inca in constructie, desi trebuia sa fie gata de prin 2011 - "eh, nici noi, nemtii, nu mai suntem ce am fost..."

Inapoi - Ziua 2 - Khiva

Continuare - Ziua 4 - Spre Buhara si acolo

Uzbekistan - Ziua 2 - Khiva

Dimineata devreme, la ora 5 si ceva, m-am trezit dornic sa o intalnesc pe acea frantuzoaica despre care gazda ne spusese ca va imparti un taxi cu noi catre aeroport. Apare o duduitza care imi spune ceva, apoi pleaca spre baie, apoi se intoarce, si asa fac cunostinta cu tanara noastra colega de voiaj. O vorbareatza notorie, care face echipa buna cu T., cei doi ciripesc intr-una pe drum si in aeroport. Ora fiind matinala pentru mine, ii las in pace si ma cufund in mazgalirea hartiei cu impresii legate de ziua precedenta. Ne despartim in avion, dar ne reintalnim la aterizare in Urghenci, si luam un taxi spre Khiva.

Poze din avion, cu desertul Kyzylkum, cu niste munti care se itesc deasupra norilor si cu raul Amu-Darya

Pe drum, taximetristul se ofera sa ne conduca in ziua urmatoare la un tur spre cetatile din zona; intre timp ii suna telefonul, are ca ringtone o celebra piesa de adormit copiii dintr-un film horror (al carui nume nu il gasesc acum, dar e celebra), si ma intreb daca am chef sa merg cu el prin pustietatile Uzbekistanului. Nu, e clar, nu am chef.

Prin Urghenci

Ajunsi la Khiva, ne introduce si ne debarca in cetate (orasul vechi) pe un drum nemarcat pe hartile noastre, ceea ce ne provoaca un moment de confuzie (noi crezand ca intrasem pe poarta principala). In fine, gasim hostelul frantuzoaicei (Mirza Bashi) si o depunem acolo, si purcedem catre gazda noastra, hotel Meros (B&B de fapt). (Eh, cu respectiva frantuzoaica aveam sa ne intersectam traseul de multe ori in cursul voiajului nostru, ceea ce a fost chiar placut si folositor).

Pensiunea Meros

De acolo caut frenetic un loc unde sa mancam - e ora 11.30, nu am pus nimic in gura de vreo 15 ore, si sunt pericol public. Gasim un restaurant in afara zidurilor (Rustamboy Choyxonasi), si tragem acolo. Stam confortabil pe un fel de pat specific locului (mananci alungit, iti faci siesta, etc), comandam ciorbe, fripturi (shashlik) si bere, si platim de doua ori pretul din meniu. OK, ne gandim, o fi cu extras-uri, adica noi vazusem preturile la ciorbe si fripturi, restul (paine, salata, bere, ceai) vine in plus. Si totusi... insa nu ne punem inca nicun semn de intrebare...

In restul zilei vizitam orasul. Adica, cetatea din oras, caci orasul o impresoara cu tot felul de cocioabe.

Khiva - centrul Horasamului (Khorasam, Khoresm, Khwarezm, Khwarizm,Khwarazm, Chorezm, خوارزم). Un stravechi oras, capitala de hanat, in care te poti plimba in voie respirand atmosfera trecutului. Legenda il leaga de fiul lui Noe, Shem, iar arheologii il recunosc ca existand de vreo 1200 de ani. Niste urmasi ai lui Timur Lenk l-au facut mare oras pe la sfarsitul secolului 16, cunoscut mai ales ca o mare piata de sclavi. Pusi sub puterea Persiei prin 1740 (hmmm, Nader Shah, ultimul mare razboinic din Asia Centrala, cel care s-a dorit a fi urmasul lui Genghis Han si al lui Timur Lenk), au fost cuceriti de rusi finalmente prin 1873, si inglobati in Republica Sovietica Socialista Uzbekistan in 1924.

Orasul vechi, Ichon-Qala, ofera o mare placere si bucurie celor ce il traverseaza. Mai jos, cateva dintre principalele monumente. De jur imprejur se afla si noul oras, pe care nu l-am prea explorat. Khiva, orasul vechi, are o atmosfera de oras-muzeu. Localnicii vand diverse chestii, sunt tot felul de ateliere unde tes panza si fac miniaturi, etc...

Muzeul de Arta Moderna (eh, pasiunile mele vinovate)

Cerul deasupra Khivei

Pe la sfarsitul zilei antamam impreuna cu frantuzoaica o excursie pentu  maine, la Elliq Qala (vezi postarea urmatoare). Desigur, nu era nevoie sa apelam la taximetristul de dimineata, cel cu ringtonul dubios, intrucat asemenea excursii sunt oferite si local, de baietii de pe acolo.

Seara, stau in balconul camerei si privesc cerul. In fata sunt zidurile cetatii. De jur imprejur, liniste. T. doarme, obosit de noaptea alba din ajun (voiajul spre Uzbekistan). Ma uit la stele. Fata de Romania, sunt un pic mai spre est. Casiopeea si Carul Mare sunt acolo, Steaua Polara e intre ele. E liniste. Stau asezat turceste si imi imaginez cum era pe vremea hanilor. Oamenii aveau turme de oi, poate chiar in cetate. Oricum, trebuie ca era aglomerat si galagios, dar la caderea intunericului doar linistea domnea... Si probabil ca doar stelele si luna luminau asa ca era bezna in multe nopti... Si niste greieri, poate...

Inapoi - Ziua 1 - Taskent
Continuare - Ziua 3 - Elliq Qala