Islanda - Ziua 5 - Reykjavik si Aurora Boreala

Astazi ne-am invartit prin Reykjavik. In emotiile asteptarii serii, caci desi prognoza meteo pentru vizionat Aurora Boreala (sau Luminile Nordului) era favorabila, priveam cu ingrijorare norii care se apropiau dinspre sud, amenintand sa ocupe tot cerul spre seara, mai ales ca in primele trei zile ale sejurului nostru in Islanda tururile pentru Luminile Nordului fusesera anulate din cauza vremii...

Mergi direct la sectiunea despre Aurora Boreala 

Ziua incepea bine, super senin.

Si cand te gandesti ca doar cu trei zile in urma totul era sub zapada...

Trecand spre centru pe langa cimitir am remarcat faptul ca multi dintre respectivii locatari stateau acolo de mai bine de un secol si jumatate...

Super cladirea Operei / Filarmonicii / etc a lor.

Alte imagini din Reykjavik

Poanta cu regele Christian varandu-i in (pardon) prim-ministrului islandez Constitutia

Laugaverdur (strada principala, pietonala pe trotuare ;) )

Pisica islandeza

Cainele islandez (sau, ma rog, ce-o fi el)

(foarte putine animale salbatice pe strazi, doar doua pisici am vazut pe acolo)

Marea biserica Hallgrímskirkja, cu turla ei de 70m inaltime

Si imagini ale Reykjavikului din varful bisericii

Biserica

Intr-una dintre pozele de mai sus se putea vedea o alta constructie iconica pentru Reykjavik, anume Perlan, de fapt 6 mari rezervoare de apa termala care incalzesc orasul, deasupra carora se afla un restaurant si un centru de distractie pentru localnici, cuprinzand si un muzeu al epopeelor islandice (asa-zisele saga, care rememoreaza povestile de acum o mie de ani, de la inceputurile Islandei, printre cele mai interesante surse despre viata vikingilor, asa cum traiau ei, in vremurile cu pricina). Apropo, se pare ca islandezii nu au sange curat viking, ci si o buna parte celtic, probabil datorita faptului ca in drumul spre Islanda vikingii se opreau prin Irlanda ca sa rapeasca viitoare sotii...

Cateva imagini de pe Perlan

Seara ne-am inbarcat in ceea ce avea sa fie minunea excursiei.

Northern Lights

Partea intai. A fost cam ca turismul comercial, si hoardele de turisti manate de ghizi nemilosi, care le arata cate ceva (despre care respectivii turisti citisera in brosurile stralucitoare) dar de fapt doar o palida imagine a ceea ce se asteptau ei sa vada...

Iar ghidul nostru ne avertizase (adica prelucrase, in spiritul sedintelor tovarasesti) ca trebuie sa se intruneasca nenumarate conditii pentru o vedere cat de cat ok: nori (lipsa), vant (lipsa), activitate solara (intensa) etc etc etc. Adica, pe scurt, sanse minime. Deh, natura cea imprevizibila!

Si asa a fost prima parte... cu cateva lumini de o culoare indecisa, dar mai degraba albicioasa... Iar ghida (alta decat al nostru, caci eram acolo patru autocare cu gusteri) a evitat abil raspunsul la intrebarea “cam ce nota ar da acestor lumini”... (zicand ca ei nu mai dau note, pentru ca activitatea solara este una, iar conditiile meteorologice alta, si ca ea a prins un moment spectaculos absolut intamplator anul trecut pe drum in vizita spre neamuri, etc...). In timp ce o mare parte a turistilor se chinuisera sa fotografieze ceea ce mie mi se parea de nefotografiat (o data pentru ca ceea ce ochiul surprinde pe moment este greu de reprodus pe fotografie, si apoi, pentru ca prea putini pareau sa aiba aparate suficient de profesionale ca sa fie pregatite sa surprinda ceea ce se vedea)... Eh, la fel ca si vazutul balenelor, probabil ca nici vizionarea Aurorei Boreale nu este la indemana oricarui guster. Probabil, ma gandeam eu, trebuie sa stai cu lunile/anii ca sa faci un documentar á la Discovery Channel sau National Geographic.

Asa ca am mers la un pahar de ceai, apoi la o tigara...

Acolo am stat de vorba cu un japonez care avea un mare aparat de fotografiat, si un trepied pe masura; intrebat de catre mine ce anume a surprins cu respectiva ustensila, mi-a aratat niste fotografii incredibile: era alt film decat ceea ce vazusem eu, probabil datorita timpilor de expunere si asa mai departe. Niste fotografii superbe, ca in filme si in cartile de prezentare, cu serpisori verzui catarandu-se si incolacindu-se, cu fulgere verzi si asa mai departe.

Partea a doua.

Discutia noastra a fost intrerupta abrupt de catre ghida, care ne-a chemat repede sa vedem alte lumini.

Eh, si acolo a fost adevaratul spectacol. Indescriptibil in cuvinte de catre mine. Pur si simplu fabulos. Luminile apareau, cresteau in intensitate, se rasuceau in jurul lor, creand imaginea unei coroane (in trei dimensiuni), sau sageti si lanci care se deplasau in planul axelor lor, si arce de cerc deasupra cerului, strigate de “priviti in dreapta”, “priviti in stanga”, “priviti deasupra”, etc. Eh, dar cautarea cuvintelor poate ca este inutila. Poate ca ca ceea ce simtim trebuie lasat la nivelul sentimentelor si al trairii... Nu este nevoie de un mare poet care sa descrie simtirea. A fost superb, si cu asta basta. Minunare in fata frumusetii si misterului Naturii. De ce apare mai ales intre orele 22 si 24? De ce e intr-o culoare rosiatica sau de ce este intr-o culoare verzuie? De ce vine uneori dinspre nord-vest si de ce vine alteori dinspre sud-est? De ce se vede mai bine uneori din nordul tarii, si alteori din vest? De ce, de ce, de ce... Intrebari carora sa le raspunda cele 5 centre de cercetare a fenomenului de pe teritoriul Islandei (unul islandez, unul francez, altul britanic, si doua japoneze). Noi, oamenii obisnuiti, ne-am bucurat de o priveliste unica... 

  

Iar apoi, privind fotografiile amicului meu japonez (mai jos), am ramas fara suflare... Pur si simplu imi parea greu de crezut ca asistaseram in realitate la asa ceva...