Iran - Prefata si postfata

Ok, poate ca ar fi trebuit sa incep cu aceasta postare, drept prefata, apoi la final sa pregatesc si postfata, dar motive logistice ma impiedica. Asa ca aici voi scrie prefata excursiei, precum si postfata.



PREFATA

Am dorit sa merg in Iran de multa vreme. Am fost mereu fascinat de aceste meleaguri, in primul rand prin perspectiva uneia dintre cartile mele favorite - O Mie si Una de Nopti. Cartea este cunoscuta in limba engleza mai degraba ca "Povestile Arabe", iar povestea se intampla in principal in lumea araba. Insa, in perioada respectiva, lumea araba cucerise si lumea persana, iar Seherezada si sotul ei, Sahul Sahriar, locuiau undeva in inima Persiei.

In general sunt fascinat de lumea araba, insa cred ca numeroase influente ale culturii arabe vin din Persia. De exemplu, aici s-au nascut mari poeti, printre care Hafez si Saadi. Iar sufletul persan, asa cum urma sa descopar in cursul excursiei, este mai degraba renascentist decat fundamentalist islamic. In fine, cu siguranta altii isi pot da cu parerea mai avizat decat mine.

Alt motiv pentru care doream sa merg in Iran era muzica. Muzica traditionala iraniana. De care habar nu aveam. Am scris mai demult niste versuri pentru o piesa, avand in minte gradinile din 1001 de Nopti, si alte intamplari de pe acolo; am numit-o "piesa mea iraniana"; problema era ca nu aveam habar cum suna muzica iraniana traditionala. Bine, poate ca o am undeva in suflet (muzica iraniana - lucru de care sunt sigur), insa imi trebuia material de la prima mana, ca sa zic asa, ca sa o pun pe muzica.

Apoi, vine istoria. Este adevarat ca leaganul civilizatiei (din nou, poate altii mai avizati decat mine au alta opinie) este Mesopotamia, un pic langa Iran (mai spre Irak si Siria), insa cei din spatiul actualului Iran au avut multiple legaturi cu zona. De exemplu, Cirus cel Mare al Imperiului Persan este cel ce a cucerit Babilonul prin 539 i.e.n. Etc. Iar din spatiul actualului Iran s-a dezvoltat unul dintre cele mai mari imperii ale istoriei - Imperiul Persan. De altfel, Iranul a fost mereu imperiu - cucerit de vreo trei ori (o data de greci/macedoneni, apoi de arabi, alta data de mongoli), dar in rest imperiu (ma rog, si cuceriti fiind erau tot parte a unui imperiu, poate chiar mai mare, doar ca nu il conduceau ei). Si abia asteptam sa vad capitala Persepolis, sau Pasargadae, sau Ecbatana (Hamadan in ziua de azi). Sau Susa, dar acolo nu am mai ajuns...

Si, desigur, geopolitica. Iran, tara pusa de SUA de lista "axei raului", tara fundamentalistilor islamici, tara unde nu ai libertati, tara pusa la colt de catre Occident... Etc etc etc.

In concluzie, ce loc mai bun decat Iran pentru a petrece doua saptamani?!

POSTFATA

Da, am atins cam toate obiectivele. Am vazut gradinile din 1001 de Nopti. Am ascultat adevarata muzica iraniana. Am vazut antice capitale ale unor mari regi. Am inteles cate ceva din sufletul iranian. Am re-inteles ce inseamna o tara sub dictatura.

Probabil, intelegerea chestiei cu dictatura e un mare castig al vizitei pe acolo. Pentru cel ce vine din Europa de Est, cu lungul ei sir de dictaturi si de oprelisti, cu anii 1950 si teroarea stalinista, este oarecum mai facil de inteles suferinta poporului iranian. Dar chiar daca acum a mai slabit putin cureaua (guvernul, adica), si sunt mai putini detinuti politici, si nu trebuie sa stea la cozi pentru mancare, acest guvern le impune ce sa manance, ce sa bea, cum sa se imbrace, ce sa vorbeasca, ce sa gandeasca, etc. Nu ca Occidentul ar fi mai breaz, dar parca lasa niste optiuni (vorba lui Tom Morello de la Rage Against the Machine: "America se promoveaza ca tara libera, dar prima libertate pe o avem, eu si tu, este libertatea de a intra intr-un rol servil la locul de munca. După ce exerciti aceasta libertate ti-ai pierdut orice control asupra a ceea ce faci, ceea ce se produce, si modul in care este produs. Si in final, produsul nu va apartine.Singura modalitate prin care pot evita sefi şi locuri de munca este daca nu va pasa cum sa supravietuiti. Ceea ce duce la libertatea a doua. Libertatea sa mori de foame ". Desigur, intr-un fel, aceste optiuni sunt universal valabile pe Terra, doar ca intr-un regim dictatorial optiunea a doua este inlocuita cu inchisoarea :). Sau condamnarea la moarte.

Intors in tara, am accesat noi surse de informatii. Am inteles cat au suferit in perioada razboiului cu Irak, si cum toata lumea era impotriva lor. Iar cei care au suferit au fost oamenii de rand. Recomand cu caldura cartea "Persepolis" - Marjane Satrapi, precum si filmul facut de aceeasi doamna, este o retrospectiva a unor vremuri tulburi, de cand Sahul era la putere, si mergand mai departe, prin Revolutie, prin Razboiul cu Irak, si pana spre sfarsitul anilor 1980. Cine este interesat, mai poate gasi pe YouTube documentare despre Ayatollahul Khomeini, si despre acele vremuri.

(Accesul la internet in Iran este cenzurat. Daca vrei sa intri pe pagini care nu convin autoritatilor, esti redirectionat catre o pagina care te sfatuieste sa accesezi informatii utile, cum fi sa studiezi Coranul, sau sa il citesti pe vreun venerabil imam, etc.).

Cam atat...

A, si ar mai fi si o harta... courtesy of lonely planet...