Iva: Iran - Ziua 1

Am aterizat la Teheran pe la 4 dimineata. Toate doamnele din avion (care la Istanbul - statia intermediara - purtasera tot felul de bluzite si maieuase), erau foarte corect imbracate - li se vedeau doar fata si mainile. Ne astepta masina trimisa de amabilul domn Mousavi, care ne-a adus la Hotel Firouzeh in jurul orei 5.30. Dupa un pui de somn de vreo 4 ore, am facut cunostinta cu Mousavi (gazda noastra) care ne-a explicat ce-si-cum: trasee in Iran, cum sa ne descurcam prin Teheran, unde sa schimbam bani si cu ce rate, etc.

Hotel Firouzeh

Camera din hotel

In primul rand am remarcat traficul infernal. Un flux continuu de masini si motorete, intersectandu-se unele cu altele, nerespectand nu numai marcajele dintre benzi ci in general toate regulile de circulatie; nu au semafoare; acolo unde totusi au, nu functioneaza; acolo unde totusi functioneaza, nu le baga nimeni in seama; in consecinta, traficul este foarte fluid :); aerul este plin de gaze, iar pacanitul motoarelor si claxoanele domina atmosfera, astfel incat abia iti poti auzi gandurile. Pietonii traverseaza pe unde apuca, printre masini si motorete, in vreme ce, desigur, nimeni nu le acorda prioritate (dar am citit undeva ca daca te calca o masina, vina este a soferului, care trebuie sa plateasca "pretul sangelui").

Intersectie tipica pentru Teheran

Comertul pare a fi organizat pe bresle, sau categorii de produse; pe masura ce mergi spre nord devin mai banoase; pe strada unde este hotelul nostru (Amir Kabir, in sudul orasului, la 5 minute est de Imam Khomeini Sq.) se vand anvelope, apoi jante, apoi, la vest de piata, scule electrice. Spre nord, in continuare, mancare, apoi haine, apoi tot felul de produse din piele. Cand ne intorceam, seara, am mers pe o strada cu lustre, apoi intrerupatoare, etc.

O zona care ne interesa in mod particular pe noi era putin mai la nord de Imam Khomeini Sq., unde se aflau birouri de schimb valutar. Partea amuzanta este ca toate informatiile sunt in persana, astfel incat daca nu esti familiarizat cu scrierea araba nu pricepi nimic.

Cursul de schimb

Desi este mare (~12 milioane de locuitori), Teheranul nu are foarte multe atractii turistice - cele existente ar putea fi vizitate in 2 zile (eventual 3, pentru imprejurimi - in apropiere este cel mai inalt munte (5671m) din Orientul Mijlociu), insa programul de vizitare este ciudat, cu multe deschise doar in anumite zile ale saptamanii, si nici acelea identice pentru toate. In prima zi noi am fost la National Museum, care ne-a surprins prin cat de mic era.

Basorelief cu Darius cel Mare

National Museum

Tot acolo am remarcat si ca pisicile persane maidaneze sunt persane prin nationalitate si maidaneze prin specie. :)

Pisica "persana"

Am mai mers sa vedem fostul sediu al Ambasadei SUA, ocupata in prezent de Garda Revolutionara, si numita "Den of Espionage", si ale sale ziduri exterioare acoperite cu desene propagandistice.

Ambasada SUA

Graffitti cu Statuia Libertatii

Seara am iesit sa cautam un restaurant. Traversatul strazii, fara un iranian langa, care sa inspire tupeu si incredere si naturalete, strada pare un rau adanc si lat, plin de vartejuri, curenti si piranha; zici "Allah Akbar" si te arunci inainte. Presupun ca odata cu obisnuinta nu mai e nimic spectaculor, dar pentru un incepator este ca un drog.

Am incheiat seara cu niste bere fara alcool, dar cu aroma de mere, apoi cu alta cu aroma de capsuni. (La pranz servisem una cu aroma de soc sau asa ceva).