MTB Siriu

Aflasem despre acest traseu prin Muntii Siriu de pe situl unui blogger (http://hcampian.blogspot.ro/2009/05/pe-creasta-siriului-cu-bicicleta.html). Zicea el ca nu prezinta "dificultati tehnice majore"... Dupa ce am parcurs traseul, am vrut sa ii scriu cateva randuri despre absenta acelor dificultati, insa, intrand pe blogul lui si rasfoind cateva articole, mi-am dat seama ca ar fi fost inutil - baiatul activa in alta liga, unde probabil ca dificultatile "majore"chiar nu existau (poate ar fi fost cazul sa ma ingrijorez putin atunci cand scria ca a trebuit sa reduca viteza ca sa nu se faca praf). Am fost totusi un pic suparat pe el pentru ca nu a descris faptul ca la un moment dat al traseului (unul relativ aproape de final, cand mai bine abandonam bicicletele decat se ne intoarcem pe unde fusesem) podul peste rau era rupt, si parea putin probabil sa se fi rupt in cele doua saptamani cate trecusera decand parcursese el traseul...

In fine... lucrurile au mers cam dupa cum urmeaza.

Traseul se prezenta astfel:

Fotografia este luata de pe blogul respectivului, si este orientata invers (adica sudul e in nord). Se pleaca de undeva din drumul national Maneciu-Cheia, la vreo cativa km inainte de Cheia (faptul ca scriu despre excursie la mai mult de 3 ani de cand am fost acolo sper sa fie o scuza pentru lipsa unor detalii precise, mai ales in ceea ce priveste distantele si timpul - plimbarea a avut loc pe 31 mai 2009, postarea e mai de prin septembrie 2012...). Se pedaleaza prin padure in usoara acensiune vreo 10km, apoi se intra in bucla (in poza de mai sus, se intra spre partea din jos, adica in realitate spre nord).

Noi am intrat in traseu pe la vreo 11.30 sau asa ceva, si am ajuns in bucla pe la vreo 12.

Dupa vreo doua ore de impins bicicleta, ieseam spre golul alpin.

Am trecut si pe langa monumentul ridicat acolo unde s-au luptat romanii cu austro-ungarii prin Primul Razboi Mondial (sper sa nu ma insele memoria, si chiar asta sa fie monumentul, oricum, eram pe undeva pe aproape...).

Pedalatul pe creasta a fost o placere. Liniste, pace, Muntii Carpati. Am mers vreo doua ceasuri, am mai facut si popas pentru niste sendvisuri, etc. O prea placuta dupa-amiaza pe munte, cu bicicletele, savurand vremea superba si peisajul asemenea.

Pe la vreo 16.21 (judecand dupa ora fotografiei) am trecut pe langa o stana, si am facut o poza care intr-un caz nefericit ar putea fi denumita si "ultima fotografie", reprezentand vreo trei caini ciobanesti jucausi alergand spre noi, latrand de mama focului. Din fericire, ciobanul era pe aproape, si ne-a salvat pieile...

Apoi am inceput coborarea, care pentru niste ciclisti amatori ca noi, prezenta totusi "dificultati tehnice majore", astfel incat, cel putin prima parte, am facut-o pe langa biciclete, evitand sa ne spargem capetele - ai de ales intre a cobori foarte atent si foarte incet, pe bicicleta, sau relativ mai repede, pe jos, pe langa.Grabiti fiind (timpul trecea repede, si nu eram foarte siguri ca ajungem la masina inainte de caderea intunericului), nu am mai apucat sa facem poze.

Ne-am oprit pentru niste poze totusi, pe undeva dupa ora 17, cand am ajuns la podul rupt, pe care l-am traversat partial cu biclele in spinare, partial pasandu-le de la unul la altul, in vreo trei etape.

De acolo se merge pe curba de nivel inca o bucata de vreme (deja trecusem de extremitatea sudica a traseului), pana cand se iese din bucla si se reintra pe partea parcursa la inceput - acum, din fericire, la coborare. Am ajuns la masina pe la vreo 19.15.

Total: din cate imi amintesc, vreo 80km. Timp - cam 7-8 ore, cu pauze cu tot, si reprize de push-bike relativ moderate (prin comparatie cu alte trasee - aici, vreo 3-4 ore, sau sa fi fost vreo 2-3 ore de fapt?! nu mai tin minte...). Oricum, o placere, si recomandabil ca nivel mediu.