MTB Baiului

A fost o prima iesire cu bicicleta dupa multi ani in care nu mai facusem asa ceva (vreo 2?! dar prin 2007 facusem un singur traseu, asa ca anul 2002, in care incepusem sa practic turismul pe bicicleta, parea destul de departe). Era in pregatirea unei expeditii de 3 zile prin Drumul Dracului (DJ666), Muntii Valcan, si apoi Drumul Regelui. Eh, si ca sa ne antrenam un pic, am incercat Muntii Baiului. Scriu povestea la mai mult de 3 ani dupa ce s-a intamplat (data blogului insa e corecta), si sunt detalii pe care nu mi le mai amintesc (scuze pentru cei care citesc in prezent si ar fi tentati sa incerce drumul, poate ca s-au schimbat unele intre timp).

Am plecat din Bucuresti dimineata devreme (cat se putea), am ajuns la Busteni inspre pranz. De acolo am trecut pe langa Castelul Cantacuzino, am mai serpuit pe niste stradute, si in final am lasat masina pe undeva pe acolo, si am trecut pe cai (ma rog, pe biciclete). Am urcat spre platoul montan, de pe la ora 12 pana pe la vreo 14. Mai departe, pedalat de voie vreo 2-3 ore. Peisaj superb - Bucegii pe de o parte, Siriu pe cealalta, Baiului tot inainte.

Inca nu foloseam GPS la adevarata lui valoare, asa ca la un moment dat, cand am inceput sa coboram, a fost o decizie bazata pe fler si pe soare (punctele cardinale, adica), astfel incat am avut norocul sa coboram spre Valea Prahovei (care ne-a scos spre DN1, Valea Floricai cred, si apoi prin Posada catre Sinaia), si nu spre Valea Doftanei (adica spre Campina, la mare distanta de Azuga). Doamne-ajuta si Doamne-multumescu-Ti. De la viaductul de la Valea Floricai am mai pedalat vreo 10km pana la Sinaia. Acestia au fost destul de dificili, avand in vedere ca deja facusem vreo 60-70km pe munte, iar conditia fizica era in concordanta cu cei 7 ani de ne-pedalat prin vai si chei. Cu totul, au fost aproape 80km, si ca timp - vreo 7 ore.

Si a mai fost tare sa mergem, la coborare, pe un drum in constructie, care probabil ca urmarea sa lege cele doua vai. Drumul era la un stadiu inainte de asfaltare, insa avea deja parapeti pe alocuri, prin curbele-ac-de-par. Din pacate, mai era mult de lucru, mai ales ca anumite portiuni erau surpate, si imi venea greu sa imi imaginez cum intentionau constructorii sa depaseasca problemele - mai ales ca surparea era inspre vale, adica spre prapastie. Sunt curios daca au mai progresat de atunci...

Ar mai fi de adaugat ca pe creasta ne-am intalnit cu alti tovarasi de drum, care urcasera cu telescaunul din Azuga pana sus, si apoi au pedalat la distractie, deci exista si o varianta alternativa impinsului bicicletei...

In fine, fotografii...