Acest Elliq Qala (cred ca inseamna "50 de fortarete") este un tinut cu nenumarate ruine ale oraselor Horezmiene, multe avand vreo 2000 de ani vechime. "50"este o aproximare, desigur, insa sunt vreo 20 care pot fi vizitate. Turul nostru urmeaza sa ne duca pe la trei dintre ele: Ayaz Qala, Toprak Qala si Kyzyl Qala.
Pe drum, soferul nostru, un excelent ghid in ale locului, ne povesteste cat este de amuzat atunci cand turistii cauta pe la trei hoteluri un taxi spre cetati, si ca el este unul dintre putinii care fac asta, si ca are un pret fix. Si peste tot, turistilor li se spune: "Costa 50 de dolari!". Apoi, in drum spre o cetate si campingul de iurte de langa, ne relateaza ca ei, uzbecii, nu sunt un popor nomad, deci iurtele respective nu au nimic de-a face cu traditiile locale...
Simpatica a fost si frantuzoaica, atunci cand soferul ne-a pus sa ascultam mari hituri ale anilor '80, la piesa "Voyage voyage", comentand ca este un mare kitsch despre care nu intelege de ce le place strainilor. Dar a ramas fara replcia la remarca lui T. ca si piesele de la O-zone au fost mari hituri in vest (ea recunoscand piesa "Dragostea din tei").
Sincer sa fiu, nu am fost dat pe spate de cele trei cetati vazute astazi. Niste mari imprejmuiri, ale unor civilizatii despre care nu am habar, si nici nu am gasit prea multe surse pe internet despre ele (nici nu m-am straduit foarte tare, e drept). Desigur, este interesant sa le vizitezi, dar ca necunoscator/nepriceput nu prea am multe cuvinte de adaugat. In schimb, am apreciat enorm oportunitatea de a merge prin drumuri neumblate prin Uzbekistan. Ocazia de a vedea oameni la cules de bumbac (cica nu e chiar cu totul benevol). Privelistea a ceea ce inseamna pentru ei canale de irigatie - niste santuri in pamant, unde apele se scurg in proportie de ~30-40%, alte vreo ~30-40% evaporandu-se sub razele soarelui, si astfel avand intreaga imagine a raului Amu-Darya care nu mai alimenteaza de vreo 50 de ani Marea Aral, etc. Si ocazia de a vedea cum o tara situata in desert isi bate joc de principala resursa, apa, prin zeci de conducte gaurite, de unde tasneau gheizere de apa... Trist...
Poze pe drum
Ayaz Qala, cea mai faimoasa - aici se gasesc mai multe informatii despre ea
Toprak Qala - un imens oras (pentru vremurile respective), construit sub forma unui dreptunghi de 500x350m; informatii aici
Kyzyl Qala - info aici
Spre seara, am mai tras o plimbare prin cetatea Khiva, departe de zona turistica. Am avut ocazia sa vedem cum traiesc locuitorii de fapt. Am vazut o gramada de copii care se jucau prin praf, am vazut niste femei care pregateau painea lor cea de toate zilele...
As mai comenta ca pare o societate destul de patriarhala. La Meros stau trei generatii in aceeasi casa (urma sa intalnim si la Dilshoda in Samarkand acelasi lucru, dar acolo parca femeia purta blugii), iar femeile nu vorbesc cu turistii decat ca sa ii intrebe daca vor ceai sau cafea...
Si ca la Meros a fost cea mai interesanta ocazie de a intalni alti turisti (dealtfel i-am revazut pe unii si la Buhara si Samarkand, deci se pare ca mergeau pe acelasi traseu ca si noi). A fost simpatica o baba nemtoaica, foarte dezamagita ca aeroportul din Berlin e inca in constructie, desi trebuia sa fie gata de prin 2011 - "eh, nici noi, nemtii, nu mai suntem ce am fost..."
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu