Preambul la "comentariu la preambul"
Întâi am scris în fiecare zi impresiile zilei. Apoi am revenit la București, și le-am povestit tuturor celor care mă ascultau ce mare experiență am trăit, cum am aflat istoria locurilor și cum am savurat preparatul "Kleftiko". Și când am comparat cu cele scrise, am văzut că nu surprindeau aproape deloc bucuria și entuziasmul cu care relatam verbal experiența... Așa că am vrut să rescriu toată excursia. Am început cu paragrafele de mai jos, niște notițe pentru mine, despre cum să îl reconstruiesc. Însă, aproape 10 luni mai târziu, când m-am pus pe treabă, să finalizez postarea, am ajuns la concluzia că mai bine o las așa cum este. Cu preambul și cu gândurile inițiale... Până la urmă, nu scriu o carte de istorie... Am marcat cu portocaliu textul istoric, totuși...
********************************
Comentariu la "preambul": "filmul în care ai fost e cu totul altul decât cel descris mai jos. Ai trecut prin niște experiențe care ți-au deschis ochii asupra a ceea ce au însemnat istoria și revoluția greacă și română. în schimb, relatezi niște chestii care nu au nicio legătură cu ce ai simțit.
ai ajuns întâmplător la ioannina, cetatea lui ali-pașa, fără sa ai habar cine a fost el. de acolo ai mers la parga, fără să ai habar ce e parga. acolo ai mâncat kleftiko, fără să ai habar despre cine îl făcea și cum îl făcea. apoi ai aflat de kleftsi, fără să ai habar despre participarea lor la revoluția greacă de eliberare de sub turci. ai mai aflat câte ceva despre ali-pașa între timp, și cum a construit el la frumoasa vârstă de 75 de ani o cetate care să amenințe parga, și cum ea a devenit redundantă când englezii i-au vândut-o, și el a fost omorât după scurtă vreme de trimișii sultanului otoman... apoi ai aflat despre revoluția greacă, și despre incredibila ei reușită. apoi ai aflat cum lucrurile au evoluat, cu un rege bavarez, și, aproape o sută de ani mai târziu, cu un alt rege mușcat de o maimuță și de ratarea șansei Greciei de a deveni o "Grecia Mare". și cum se vede cumva în oglindă destinul României. Cu totul, o experiență fantastică! ar trebui să rescrii întreaga poveste!..."
********************************
Preambul
Cu mult orgoliu și autosuficiență, reveniți în România ne decidem să ne întoarcem :) în Grecia, pentru a suporta mai ușor rigorile verii. Cumva traversăm trei săptămâni de caniculă în țară și ne întoarcem spre sud. Nu e ușor. Găsim foarte greu o cazare rezonabilă la un preț rezonabil. Pare ca întreaga Grecie a înnebunit. E mai convenabil poate un sejur în Maldive decât în Grecia. Am trecut treptat în 25 de ani de la prețul unui pat în hostel (10-15 euro), la tariful unei camere în 2 (60-80 euro), și apoi la cel al unui apartament pentru 4 (120-150 euro), dar încă sunt șocat de prețuri cerute de 300-500 euro pe noapte pentru o cazare altundeva decât în zone de lux ale lumii. Dar, cum spunea un client la serviciu, "ne-am obișnuit din 2001 douăjdeani cu același tarif, eh, uite ca nu mai e așa în 2023!!!". Găsim totuși ceva ce amintește de prețurile din vremurile vechi :)
Așa că plecăm spre Parga, unde 3 perechi de prieteni au fost în ultima vreme, și toți foarte încântați.
Ziua 1. 13 august
Nu îi voi mai zice Ziua 0, întrucât "Life's a journey, not a destination". Ne oprim la 700km de casă, lângă Salonic, la un hotel de lângă autostrada, Kornilios Palace. Facem vreo 8-9 ore până acolo, trecem ca vântul și ca gândul prin vămile bulgărești și grecești. Piscină, gyros, treaba foarte bună. Personalul super amabil.
Spre Parga. 350km. din care 260km pe o autostradă absolut spectaculoasă, pentru mine care nu știu decât A1 și A2 (și mai rar și A3) în România, și ceva prin Bulgaria,e și care credeam că A2 prin Dobrogea sau A1 prin Transilvania (sau, mai ales, cele bulgărești) sunt mari scheme. Deci aici mergem din tunel în tunel, din viaduct în tunel și din tunel în viaduct. 260km. Spectaculos.
Nu îmi este clar unde facem plajă. Găsim una dar e ceva gen super organizat, niciun metru pătrat liber pentru umbrela proprie (hi hi hi, da, asta este ceea ce caut, spațiu personal).
În fine, nu avem treabă cu ei. Găsim înapoi spre hotel o plajă mai liniștită, cu un bar lângă, Golf Beach sau așa ceva, cu șezlonguri și umbrele la 10 euro bucata, și o tavernă cu muzică grecească în surdină. O inspectăm mâine.
Ehe, unde sunt Villa Valerie, și Sithonia... 80 de plaje, dintre care 20 la 10-15 minute din Nikiti, dintre care 7-8 favorite ale noastre?!?!... Ce căutăm aici?!?! :)
Un lucru este clar: în 2013 am aflat că de Sfânta Maria (14 august adică) nu trebuie sa mergi prin România. În 2023 am aflat ca nu trebuie să umbli nici prin Grecia. :)
Să ne înțelegem: locul e frumos, Marea Ionică e de vis, doar că sunt foarte mulți turiști. De altfel, nici nu mișcăm mașina din parcare (mă rog, vorba vine, nici măcar din parcare, ci de pe strada din fața hotelului) vreo 4 zile de teamă că nu mai găsim alt loc...
3 ore de plimbărică prin Parga
Ziua 3. 15 august
Încercăm plaja din golf din Parga, la est de cea principală. La zece și-un pic... Care, frate, toate umbrelele sunt luate, jumate plus doar cu prosoape pe șezlonguri...
Facem o baie - două - trei, și plecăm la plimbare prin Parga, spre cetatea venețiană. Urcăm acolo, e surprinzător de puțină lume (da, surprinzător pentru ora 12 în august, duhhh).
Ne întoarcem la prânz la taverna de la plaja cea mică - Golfo Beach Taverna. Aici mi se face poftă de niște miel, am de ales între un preparat ceva-cumva și altul numit kleftiko. Chelnerul recomandă fără ezitare kleftiko, așa că are loc primul contact:
După prânz, leneveală la piscină la hotel...
Pe seara încercăm să participăm la super-spectacolul de 15 august, Sfânta Marie, care promite ceva grandios. Observăm pe la toate tavernele afișe cu "rezervări pentru 15 august!", pe undeva vedem și poze cu focuri de artificii, deci ceva trebuie sa se întâmple... Aflăm pe net că e ceva cu întoarcerea pargalezilor în 1913 din auto-impusul exil în Corfu, (după 400 de ani de guvernare venețiană, de pe la 1400 pe la 1800, apoi franceză, apoi britanică, Parga fusese vândută cumva Otomanilor pe la 1819, și toți localnicii s-au mutat în Corfu, fiind înlocuiți cu alte populații, dar s-au întors în 1913, și despre asta era marea sărbătoare).
Ne mai spune gazda de la hotel că va fi interesant, și că să ne căutăm locuri pe dig, ca să vedem ce-și-cum. Zic: păi, artificiile nu sunt în aer?!" Răspunde: "da, dar nu vreți sa vedeți și corăbiile, și luptele, și cum grecii ii scufundă pe turci!?" ok, plecăm pe la opt, ajungem la capătul Pargăi de vest pe la nouă, deja cântă niște formații, care se tot schimbă, și cântă, și cântă, și se face nouă jumate, și copiii se plictisesc, și adulții la fel, și încep să vorbească unii la microfon, și dă-i și luptă, ceva de la 48' (sau, pentru cine nu a citit Caragiale - O scrisoare pierdută - ceva de la 1819), și dă-i și luptă, și vorbesc, și muzica eroică, și tot explică, prind câteva cuvinte, 1400 1913, Evanghelios Venizelou, 1400, 1913, altceva, etce, în sfârșit apar niște vase cu ceva sfârâitoare roșii pe bord, și niște amărâte de artificii pe insula de vis-a-vis de port. Zic, ok, hai să ne cărăm, am văzut ce era de văzut, să limităm pierderile de timp. Și eliberăm digul de trei persoane, imediat umplut la loc, și nu apuc să zic că "plecăm în minutul '70 ca galeria unei echipe care ia bătaie", când încep adevăratele artificii. Care durează vreo 15-20 de minute, și sunt suficient de multe ca să impresioneze publicul. Și pe mine :).
Ziua 4. 16 august
Întrucât unii dintre noi lucrează, ceilalți stau la piscina hotelului toată ziua. Ne mai scăldăm, ne mai zbenguim, ne mai certăm, ne mai împăcăm, ce mai, o zi tipică în familie.
Seara servim cina aproape de hotel, încerc iar kleftiko, e ușor diferit de ce am mâncat în golf, dar tot delicios...
Investighez ce se mai poate vedea / face prin zonă.
Ar fi castelul lui Ali-Pașa (același Ali-Pașa de la Ioannina, un mare meseriaș al punții dintre secolele 18-19, care la un moment dat controla în nume personal o bună parte din Imperiul Otoman de prin aceste părți - Albania, Macedonia, nord-estul Greciei de astăzi), până când s-a prins sultanul și l-a mazilit. Și pe al cărui mormânt l-am văzut alaltăieri la Ioannina (al lui Ali, nu al sultanului, adică).
Ar mai fi și o vizită la râul Acheron, unul dintre cele 5 care duceau spre Infern, în vremea grecilor antici, unde cică e mișto să umbli prin apa, dar parcă nu mă grăbesc să trec Styxul sau un înlocuitor...
Mai sunt și vreo 5 plaje la mai puțin de 30 de minute de mers cu mașina, spre vest sau spre est... Să vedem...
PS. fiind în afara ariei noastre de interes, era să uit de ele... aflu de la agențiile de turism din centrul Pargăi că mai sunt disponibile plimbări cu vaporașul spre cele două insule din apropiere, Paxos și Antipaxos, cu multiple opriri pentru scăldat sau mâncat sau pierdut vremea prin orașele / satele din acele insule. În anumite circumstanțe ar fi ceva de mare interes, însă în altele nu sunt :)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu