Cehia - Praga - septembrie 2024 - Partea 1

Anticipat de mult, se întâmplă într-un final!

Praga!!!

Treaba stă cam așa: sunt aici pentru câteva zile, cu o anumită ocazie, care îmi permite să mă plimb prin oraș câteva ore în fiecare zi  (ah, și bonus, o zi întreagă, să zicem, liberă). 

Așa ca asta și fac - profit de cele câteva ore libere, și mă învârt prin orarul vechi, fără țintă, fără direcție, fără destinație, bucurându-ma de atmosfera unei arhitecturi europene medievale sau mai noi. Ultima zi o dedic integral vizitării castelului Praga - o să ajung și acolo...

Studiez cu mai multă atenție decât atunci o hartă abia acum, când relatez experiența. Desigur, eram cu o harta în mana și la fața locului, dar folosită mai degrabă ca să mă orientez în ce direcție să merg...

Nu stăpânesc istoria locului suficient de bine ca să comentez cum era protejat orașul de ziduri... Înțeleg că pe malul de est era orașul vechi, dar la fel de veche era și o așezare pe malul de vest, care cuprindea inclusiv castelul regal (gen anii 800). În fine... Am marcat mai jos itinerariile mele...

* Partea 1: galben - prin orașul vechi

* Intermezzo 1: verde - la clădirea dansatoare

* Intermezzo 2: albastru - la turnul prafului de pușcă

* Partea 2: portocaliu - pe lângă podul Karl

* Partea 3: rosu - Castelul Praga

Deci...

Partea 1. Galben. 

Sunt cazat în inima orașului, la doi pași de capul lui Franz Kafka. Hotelul în care stau mă pregătește parcă de atmosfera unui oraș înțesat de legende și mituri... 

Legenda Ceasului Astronomic spune că maestrul său constructor a fost orbit, astfel încât să nu-și poată reproduce invenția. Potrivit legendei Podului Carol, fundațiile acestei celebre construcții au fost realizate cu ouă crude.

Legenda Golemului spune cum un rabin din Praga a făcut un om din lut pentru a salva comunitatea evreiască de la exil în secolul al XVI-lea. O alta dintre aceste povești menționează comoara pe care iezuiții au ascuns-o în Klementinum atunci când au decis să abandoneze orașul (cred ca mi-a scăpat acest Klementinum, deși am trecut pe lângă el, probabil).

În cele din urmă, legenda prințului Bayaya povestește despre viața unui prinț amabil care a plecat în căutarea fericirii, înțelepciunii și dragostei după moartea părinților săi.

Cum spuneam, încep de la capul lui Kafka.

Regăsesc tramvaiele cehești, cu care sunt familiarizat de dinainte de 1989 și până în ziua de azi prin București...

La pas spre nord...

Taverna bravului soldat Svejk (la parter, desigur)

și micul parc de pe lângă...

După multa învârteală pe străzi și alei, ajung în piața veche, centrul vechi al orașului, unde se află Turnul cu Ceasul Astronomic, Biserica, statuia lui Jan Hus, șamd. 

Îmi continui promenada spre nord. Remarc numeroase magazine de firmă - Breitling, Patek Phillipe, și încă o grămadă. Revine în mintea mea întrebarea unui amic - de ce nu sunt și la București?!

Intru în cartierul evreiesc, unde sunt multe sinagogi, un cimitir, și altele. 

Ajung înapoi spre piața centrală, și vizitez biserica. 

Aproape de hotel, aflu că o mică piațetă se situează pe locul unui vechi cimitir evreiesc.

Eh, cam asta a fost prima plimbare prin Praga... vreo 8 km in 2 ore...