Caci am plecat de-acasa din copilarie, Calarind vagoane in sens interzis...
Nu stiu de ce, dar mi-a fost greu sa incep acest post - parca nu imi gaseam cuvintele pentru a descrie taramul stramosilor... Au trecut aproape 10 zile de cand am fost acolo, si nu am reusit sa intru in starea de spirit necesara pentru a relata despre ele, dar acum cred ca am gasit-o. (
eh, si tot au trecut vreo 5 zile ca sa finalizez povestea...)
Un mic intro, asa, cum imi sta in fire. Cand eram in liceu, visam la o excursie in Muntii Sureanu, la un foc de tabara langa Sarmizegetusa, cetatea lui Decebal, unde sa cant la chitara vechile legende ale dacilor. Sa rememorez povestile lui Alexandru Mitru despre vitejia stramosilor nostri, despre Zamolxe, despre Cotiso, despre Decebal si Burebista, despre Viteazul Dapix, si fiica lui, Gebila (ma rog, cei doi din urma erau de fapt prin Dobrogea, dar tot geti erau), etc.
Si iata-ma, la 30+ ani, ajungand intr-un final pe meleagurile de basm si legende, chiar daca fara chitara... Dar va asigur ca vechile povesti au rasunat in inima mea...
Dacii au ridicat multe cetati, in interval de circa 150 de ani (~50 i.e.n - 100 A.D). Cu o tehnica specifica au construit asa numitele ulterior
murus dacicus, cu doua ziduri de piatre nelipite cu mortar, si cu umplutura de pamant si pietre intre ele, dar legate cumva cu lemne (cei interesati pot gasi detalii pe wikipedia si google). Dintre multele lor cetati, 6 au fost alese pentru a figura pe lista UNESCO, si asta pentru ca reprezinta un inalt nivel de tehnologie si cultura a civilizatiei pentru acele vremuri (link UNESCO:
http://whc.unesco.org/en/list/906 ). Este vorba despre cetatile de la Căpâlna, Costești, Blidaru, Piatra Roșie, Bănița, si, mai ales, Sarmizegetusa Regia, capitala statului dac. Am avut sansa sa vad patru dintre ele in aceasta excursie. Si, citind eu diverse surse, sa ma minunez de nivelul de dezvoltare al statului dacilor, stramosii nostri.
Raspandite prin muntii de la sud de Orastie, scopul a cinci dintre aceste cetati era sa protejeze Sarmizegetusa Regia de asaltul romanilor. Au fost amplasate in vecinatatea acesteia, la cativa kilometri distanta, mai putin Capalna, care veghea Valea Sebesului, spre est (celebra Transalpina, construita romani).
View Larger Map
Punctul A este Capalna, B este Costesti, C este Blidaru, iar D este Sarmizegetusa Regia. La punctele E (Piatra Rosie) si F (Banita) nu am ajuns, din motive organizatorice. Oricum, se zice ca la Banita se ajunge foarte greu, fiind cocotata pe un varf de munte (ca toate celelalte, dealtfel, dar aici un pic mai imposibil...). Piatra Rosie e relativ aproape de cele trei din apropiere de Gradistea de Munte, ajungi acolo cam intr-o ora, plecand de la Costesti. Mai jos scurtaturi catre cele patru cetati vizitate:
Capalna - imediat mai jos
Costesti
Blidaru
Sarmizegetusa Regia
Am inceput la
Capalna. Pe Transalpina, de la Sebes spre sud, pe DN 67C, dupa iesirea din satul Capalna, la vreo 2km, apare semnul "Capalna 2km". Am ezitat un pic intre a o lua la picior sau cu masina, dar inspiratia a fost fericita, am plecat pe jos. Oricum, drumul este impracticabil pentru masini dupa numai cateva zeci de metri. Si am urcat, vreo 40 de minute, de la 300m pana spre 600m altitudine, pe un drum domol, dar usor neplacut sub ploaia care incepuse sa se asterne.
Ce sa spun despre dealurile din jur... Absolut mirifice...
Cat despre cetatea in sine... eh, nu prea a mai ramas mare lucru (asa cum ma si asteptam, dealtfel).
De jos, privind din vale, iata ce defileu pazea mandra asezare (atunci cand era mandra)
Seara am tras la Costesti, vreo 20km de Orastie la una dintre pensiunile de pe acolo (Cotiso pe numele ei, de recomandat). A doua zi am vizitat celelalte 3 cetati dacice din program.
Magnifica poarta la intrarea pe taramul dacilor
Prima cetate dintre cele trei de langa Gradistea de Munte – Costesti Cetatuie. Din nou pe la 600m altitudine, ajungi pe un drum forestier cu masina pana foarte aproape. O harta la intrare iti arata ce-si-cum, merita sa faci un tur, apoi sa re-privesti harta si sa mai faci un tur, ca sa intelegi mai bine ce este pe acolo. 2 turnuri in varf, 4 sanctuare, un zid de aparare cu trei turnuri. Stiam ca avem acces la sanctuare pe niste poteci, dar in prima vizita am gasit doar doua dintre ele, pe al treilea sanctuar l-am identificat privind harta, la intoarcere, asa ca am mai facut un tur inapoi in cetate. Al patrulea parea ca e mai greu de atins, asa ca nu l-am mai cautat...
Turnul de la intrare
Cei mai buni ghizi - doi catei, care veneau de la pensiune, despre care ni se spusese ca ne vor conduce spre sanctuarele ascunse.
Primul turn, cu magnifica scara de acces (care are inclusiv o scurgere laterala pentru apele pluviale!!! - mai, ce civilizatie!!!)
Al doilea turn
Sanctuarul #1 (in ordinea in care le-am vizitat noi), in est
Sanctuarul #2, in nord, mai mare si mai impresionant
Ruinele zidurilor dinspre est
Sanctuarul #3, tot in est
Bonus - papusa dacica de la pensiunea Cotiso
A urmat
Cetatea Blidaru.
Una dintre cele mai spectaculoase cetati dacice. Desigur, astazi mai sunt doar cateva pietre pe acolo, dar amintirea a ceea ce a fost este magnifica. Intai a fost o cetate de pe vremea lui Burebista, apoi Decebal a cladit inca una, lipita de prima. Inexpugnabila, nu a cedat in fata romanilor prin forta armelor, ci doar dupa ce aparatorii au ramas fara resurse (apa/mancare) si s-au predat. Din nou, exista numeroase izvoare pe Internet despre cetate. Insa niciunul nu poate sa substituie sentimentul incercat atunci cand ajungi acolo, dupa 40 de minute de urcat extenuant (cetatea e pe la 700m altitudine, iar plecarea se face de pe la 300m, cam din acelasi loc din care te incumeti spre Costesti). Esti in varful dealului, iar poate Zamolxe te priveste de undeva...
Copacii poate ca sunt tineri acum, in comparatie cu varsta pe care au avut-o strabunii lor care vegheau aceste locuri...
Intrarea in cetate
Un turn ramas acolo...
Si alte poze de prin cetate
Acum e pace, nu se mai aude zanganitul fiarelor de lupta, decat daca pleci urechea pe pamant...
Si nu-ti vine sa mai pleci de acolo... O fi ceva magic, ceva sfant? Nu stiu, dar poate ca voi, cei care veti merge pe acolo, imi veti putea da un raspuns...
Si, in final, marea cetate de la
Sarmizegetusa Regia... Cu adevarat cea mai impresionanta dintre toate. Poate pentru ca romanii s-au straduit sa darame orice urma a religiei dacilor, si astfel sa-i aneantizeze cumva, poate pentru ca arheologii au dezgropat stravechile sanctuare ale dacilor... Iar ceea ce omul nu poate distruge, inseamna ca nu-i este dat sa o faca...
Cetatea Sarmizegetusa era ridicata pe un deal, la o inaltime de aproximativ 1.000 de metri. Imediat langa ea erau sanctuarele. Si de jur imprejur, locuinte civile, multe, se zice.
O parcare moderna (prin aspectul autoturismelor :) ... ) chiar la portile cetatii (cam la 20km distanta de Costesti, pe un drum forestier destul de acceptabil pentru orice masina)
Cam asta este de vazut in interiorul cetatii propriu-zise, adica in interiorul delimitat de ruinele zidurilor. Natura si-a recastigat drepturile, si acolo unde probabil erau locuinte si sunau glasuri de femei, copii si barbati, acum se inalta falnici copaci.
Urme ale zidului cetatii
Ar fi de mentionat ca cetatea dacica originala era mult mai restransa decat cea extinsa de romani, si ca pe dealurile muntelui erau numeroase constructii civile, in afara fortificatiillor. Pozele de mai sus sunt facute in partea in care cetatea a fost extinsa de catre romani, dupa cucerire.
Iar cea mai impresionanta zona a Sarmizegetusei este fara dubiu cea sacra, unde erau amplasate sanctuarele. Este de presupus ca acolo se aflau mari temple, atestand nivelul de civilizatie al dacilor. Romanii le-au daramat si au folosit pietrele pentru constructiile lor. Ceea ce se pastreaza in ziua de azi ofera o imagine a ceea ce ar fi fost pe acolo. Poate cele mai impresionante sunt templul cel mare si soarele de andezit (unde se faceau sacrificiile).
Privind pozele, imi dau seama pentru a nu-stiu-cata-oara, ca ele nu pot surprinde cu adevarat frumusetea locurilor, spiritualitatea si magia lor (in ciuda a ceea ce imi vor sustine diversi fotografi cu DSLR-urile lor).
Or fi pozele mele praf (mai ales cu rezolutia impusa de blog), dar aparatul chiar nu prinde ce simte inima atunci cand esti acolo...
Iar argumentul ca cetatile dacice sunt undeva departe, la sute de km de orasele in care ne aflam, nu este o scuza pentru ca noi, cei ce iubim aceste meleaguri, ca sa nu ne facem timp ca sa le vizitam. Asa cum sunt ele, cateva pietre. Dar, hei, ce pietre si ce mostenire!...
As mai recomanda celor interesati si situl oficial al cetatilor:
http://cetati-dacice.ro
