Pe o ceata cumplita am plecat spre Barcaciu. Comentam ca facusem deja 3 ore pana acolo, cand am auzit vocea cabanierului "mult, mult", dar de vazut nu-l vedeam inca...
Eh, si de la Barcaciu am coborat intr-un picior (la propriu) spre Poiana Neamtului, de unde am luat masina spre Bucuresti. A fost foarte tare cand am oprit pe drum la o benzinarie, si dupa ce am deschis portiera mi-am dat seama ca eram complet anchilozat, si ca abia puteam sa ma ridic de pe scaunul soferului... Apoi (dupa cateva saptamani) am aflat ca eram candidat la operatie de menisc, de care am scapat totusi, dupa sfatul altui medic... Oricum... Ridicam steagul pe Fagaras, si suportam consecintele...
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu