Editare ulterioara... Da, am mers acolo, știam ce-și-cum, a fost marfă! Dar vreau să insist pe locurile noi: plaja Irini și Pyrgadikia satul spre nord, Agios Nikolaos satul din centru, și plaja Ema cu super snorkeling...
Chestii noi și interesante:
_______________________________________________________________________
Ok, plecăm spre a treia tura la Nikiti. Zicem, poate și ultima, pentru moment, vom căuta și alte orizonturi în următorii ani...
Ziua 0 - drumul de acasă la Nikiti. Plecam tot spre 7 jumate, ajungem pe la 18:30. Trecem prin vama Giurgiu destul de lent, vreo juma de ora, iar prin cea de la greci în câteva minute - cinci mașini în fața noastră. Avem deci timp pentru o baie în golf la Nikiti. Păcat că toate magazinele mari închid duminica la ora 8. Noroc cu un supermarket pe lângă port...
Ziua 1 - dimi, ne reamintim de Ormos Panagiou (acel ex-Tranni Amouda, reconsiderat după 1,5 concedii). Locul fain, însă plin de turiști. Culmea, care apar după noi (după 10:30). Familii întregi de români care se înghesuie în jurul nostru, ignorând complet spațiile libere la 10-20 de metri mai încolo. În fine :) Marea este caldă, intri fără teamă și mușchi contractați, bălăceală la maxim.
La amiaza încercăm un sat pe interiorul peninsulei. Am citit aseară despre el, Agios Nikolaos, e aproape de Ormos, și se recomandă o tavernă, Makis. Recenziile recente o prezentau ca oferind mâncare bună și ospătari antipatici. Păi, noi am găsit mâncare bună și personal simpatic. Primesc un răspuns foarte binevoitor când cer "ena bira horis alkool", și anume "mia bira", adică greșisem genul articolului :). Când vine mâncarea, ne reamintim ca trebuie sa ne calibram cererea în funcție de capacitatea de absorbție, și anume la jumate decât primim. Se mai și încurcă o comanda, în loc de vinete umplute cu brânză primim hamburger umplut cu brânză, dar farfuria este schimbată repede și cu scuze. Vine și niște înghețată din partea casei ca desert. Una peste alta, un prânz bun, o mică plimbare prin sat care este complet amorțit și pustiu (excepție o babă care mătură printr-o curte...)
După-amiaza încercăm Koviou, unde nu am prea mai ajuns de prin 2020, când era liberă și pustie / semi-pustie. Găsim greu loc de parcare la 19 seara, și ne bucurăm de plaja vreo oră.
Ziua 2 - De cu seara ne gândisem la Karidi 2, pe vest, însă azi dimi ne-am amintit de o plaja semi-pustie, undeva pe partea de vest. Săpăm prin blogul din 2022 ( ;) e bine, nu-i așa, să ai un reper??) și găsim așa-numita "Nikiti Sands Beach", la 20 de minute de unde stăm. Ajungem acolo pe la 11, și, culmea, după noi mai apar câțiva turiști, care însă se distribuie rezonabil pe o mare lungime. Este așa cum ne aminteam, niște pietre mari prin apa, pe unde se preumbla peștii cei colorați, arici de mare la tot pasul, și senzația de înot prin acvariul cu pești.
Târziu, pe la 14, ne retragem de pe plaja, hotărâți să schimbăm ceva în programul de bronzat (editare ulterioară: am scris bronzat?! din reflex, căci nu am apucat să stau lungit pe cearșaf decât câteva minute în 2 zile, în rest ghemuit sub umbrela la adăpost de soare, atunci când nu mă bălăceam), respectiv să translatăm intervalul de plaja de la 10/11-13/14 spre 9-12. offff. vedem ce o ieși, deși asta este abordarea corectă.
Tragem la Kazanis, calibrăm bine cererea de mâncare, deși încă se poate și mai bine. Supă, pește, fel principal (eu), legume la grătar. Nu primim desert din partea casei, ceea ce mă surprinde un pic. Vedem în zilele următoare dacă asta e noua politica, deși am văzut că alte mese primeau o prăjitura cu înghețată - o fi fost pe comandă?! în fine, nu e paguba, oricum eram sătui :).
După câteva ore de relaš (of, sedilă nu se afișează unde trebuie :) ), decidem să mergem la Agios Ioannis, o plajă foarte aproape de Nikiti. Nu o regăsesc în precedentele bloguri, deși îmi amintesc că am ajuns cumva pe acolo, dar cumva nu am putut intra sau gen. În fine, nu mai contează, acum e accesibilă, deși cumva printr-o poartă, e lungă, apa e accesibilă gradual, lumea nu se înghesuie, treabă bună.
Pentru mâine nu avem prea mari idei, decât sa încercăm pentru plaja intervalul până în doișpe :).
Ziua 3 - plecam spre Nikiti Sands Beach, dar ne oprim la cea de dinaintea ei, și anume la Lagomandra, una dintre preferatele mele. Plaja cu pietricele, nu se lipesc de piele, marea se adâncește rapid, e bine. Iar fetele se bălăcesc non-stop. Mi se pare fantastic cum ajung să înoate în mod natural, având doar ochelari de înot la dispoziție, și jucându-se în apă, fără aripioare și etc. Nu că ar învață neapărat să înoate, dar se descurcă fără teamă, cu bucurie și cu entuziasm.
La prânz revenim la Kazanis. Mâncare buna, loc frumos, etc.
După-amiaza ne întoarcem la Ormos, și regăsim litoralul românesc. Plin ochi. Trei rânduri de umbrele până la mare. Ora 18:30. În fine, ne așezăm și noi la o margine, și ne bucurăm de o oră de bălăceală.
Ziua 4 - Încercăm ceva nou. Să mergem spre al treilea braț, și să accesăm plajele din partea de nord-est a Sithoniei. Sunt mai multe pe google maps și pe recomandările turiștilor, alegem prima plajă, Salonikiou Beach. 20 de minute până acolo, ceea ce o recomandă ca destinație la modul general :). Intrăm pe la primul acces, și găsim o plajă suficient de lată, cu pietriș fin, cu intrare lină în mare, și, în general vorbind, o treabă foarte buna! Iar marea oferă destul material de snorkeling, cu un început de nisip, urmat de niște bolovani și apoi de o pădure de alge.
Plecăm de acolo după vreo două ore jumate, spre ceea ce google mape numește "Irini Beach", descoperind că aceasta Salonikiou Beach are de fapt câțiva kilometri, și este accesibila din mai multe puncte, unele mai populate, altele mai putin, ceea ce o califică pentru destinația noastră de weekend, când Sithonia se umple de lume.
Ajungem și la Irini Beach, în drum spre satul Pyrgadikia (pe care sper sa îl vizităm în această excursie). Surpriză! Este accesibilă pe niște cărări foarte întortocheate și abrupte, care nu dau mari speranțe celor cu șlapi. De sus priveliștea este magnifică, pare a fi una dintre cele mai frumoase plaje și locuri de înot din peninsulă. O lăsăm balta, cu semi-regrete, și cu un vag sentiment de vulpe care se uita la struguri, când citesc pe internet recenzii cum că, desigur, este cea mai frumoasă plaja din zona, sau poate din toată regiunea, dar se recomandă pantofi de sport pentru acces, și că sunt doar câteva locuri de parcare pe sosea, unde răufăcătorii sparg mașini într-o veselie. :) Spărgători de mașini?!? Sithonia?!?! Or fi, unor prieteni le-au spart mașină în Salonic pentru trei chestiunea văzute prin parbriz...
Ne retragem la Nikiti în marea căldură a zilei, spre bucuria leșinată a fetelor, cărora li se luase de turism, și cumva ne dăm peste cap programul de alimentație pentru restul zilei, ciugulind niște ceva în dauna unui lunch la Marina sau pe aiurea. E super-cald afara, stăm în casa 4-5 ore, ieșim pe la 19 la o baie în golfulețele de lângă cazare, și apoi pentru cină ajungem la Kazanis. Unde, după ce fetele se umflă cu cartofi prăjiți și pâine (care ajung cu 10-15 minute înainte de restul comenzii) în dauna celorlalte preparate haute-cuisine grecești, remarc cum au crescut prețurile de la o zi la alta. Pâine, apă, bere (astea fiind comune cu ce am avut ieri, dar parca și preparatele principale aveau alte prețuri...). O fi o chestie de cină versus prânz, sau de joi versus miercuri?!?! Observasem eu că am primit cărticele de meniuri noi nouțe (față de ieri), dar nu mă așteptasem să fie și prețurile actualizate :) În fine...
Ziua 5 - Prima parte a zilei este dedicata aprovizionării, cea de mijloc - învârtitului prin casă, Grecia înregistrând temperaturi maxime, cea de după-amiază - căutăm o plaja. Încercăm cu Karidi 2, și ajungem pe Fava Beach. Cea neorganizată care ne-a plăcut foarte mult anul trecut. Ne place și acum, deși este mult mai aglomerată. Înotăm spre cele două plaje la sud de Fava (de fapt, parte din ea, dar accesibile mai greu de pe uscat). Vedem că pe cea mai depărtată se afla corturi, treaba buna!
Plecam, atingem și Karidi 2, cumva și Karidi 1 (deși fără acces direct auto de unde venim noi, trebuie să ne întoarcem și să ocolim câțiva kilometri).
Ziua 6 - mergem la Armenistis, 30 km distanță. Pe scurt: la fel de superb ca întotdeauna!. Pe lung: mult mai multe mașini decât anul trecut. Plin ochi până în buza șoselei principale. Altfel, prindem o zi cu vânt, cu valuri mari, fetele jubilează!
Stăm câteva ore, ne oprim la Paris în Vourvourou. Mâncare ok, prețuri ok, servire cam zăpăcită, peisaj la malul marii superb.
Ne odihnim câteva ore acasă, și pe la 8 ieșim la Agios Nikolaos, cu speranță că vom găsi un concert live în piața centrală. Nu găsim live, dar sunt destul de multi oameni la mese, și chiar și prin sat. Plăcută plimbare!
Ziua 7 - Plecăm spre plajă, fără o destinație clară în minte; este super aglomerat; trebuie să alimentăm cu benzină, facem o mică incursiune prin străzile vechiului Nikiti ca să evităm traficul, rezolvăm cu benzina, apoi în timp ce încercăm să ne reînscriem în drumul principal reconfirmam cât de aglomerat este drumul național în weekend - duminica trecută, când veneam spre Nikiti, erau coloane de zeci de kilometri care plecau din Halkidiki spre Salonic. Decidem să mergem spre plajele Salonikiou, unde nu ne așteptăm să găsim multa lume.
Plaja(ele) Salonikiou sunt de fapt trei, despărțite de niște delușoare / stânci. Iar Irini Beach e de fapt Salonikiou 4 :), după cum aflu după câteva zile. Oprim la S2, plaja pare rezonabil de libera. Ochim un loc aflat rezonabil de departe de vecinii din stânga și dreapta, tragem lângă niște bulgari, nu prea aproape, nu prea departe. E ora 11.20 sau așa ceva.
După vreo oră apar un Moș și o Baba care se așează lângă noi. ok, era spațiu și mai încolo, dar nu ne înghesuie ca la carte (mereu am avut aceasta întrebare în minte: măi frate, dacă ai o plaja liberă de 500 de metri, de ce vii și iți plantezi umbrela la doi pași de mine?!?!). Apoi moșul pleacă în explorare, și se întoarce după 10 minute, hotărât sa își mute baba, și îi tot explică ce-și-cum. În acest timp apare o familie de la șosea, el, ea și doi copii, și (probabil) o mătușă sau gen. Eu, în apă, cu fetele, urmăresc scena. Sper ca moșii să plece, dar nu prea curând. Dar, offf, moșii pleacă cu un minut prea devreme și eliberează spațiul, unde cei nou-veniți decid că e perfect pentru ei. Își instalează un umbrar generos, și apoi încep să curgă de la strada conlocuitori. La final numărăm vreo 20 de persoane, 4 cupluri cu vreo 11 copii, între 0 și 10 ani. :)
Mai stăm pe acolo câteva ore, plecăm apoi să luam prânzul în Pyrgadikia. Trecem pe lângă Irini Beach, e relativ plină, prin comparație cu ce am găsit noi acum câteva zile, deh, e weekend.
Găsim un punct de belvedere, de unde se văd și plajele Salonikiou (spre sud)
Ajungem la Pyrgadikia, găsim greu loc de parcare, dar apoi, la Markezinis, avem parte de cel mai bun prânz din Grecia de pana acum. :) Doamna care ne primește este foarte amabilă, rezolva conflictele de așezare la masa dintre fete, mutând un scaun doar, domnul care ne servește este impecabil, iar mâncarea - fără a alege ceva sofisticat - super gustoasă! (sau, starea noastră de spirit, foarte bună)
Ziua 8 - conform promisiunii din prima zi la Ormos, mergem la Sea Water Park, unde ardem 2-3 ore dimineața și încă una-două după-amiaza.
Mai avem patru zile de vacanță. Intră în scenă planul de Porto Koufo și plajele din sud-vest.
Ziua 9 - mergem spre Porto Koufo, oprim la Ema Beach (care este lipită sau identică cu Korakas Beach și Luka Beach pe google maps). Mi se pare cea mai tare locație de snorkeling din ce am văzut până acum în Sithonia. Stânci, pești, arici de mare, peisaj impresionant, etc.). Superb! Inclusiv, pietricele în loc de nisip pe plajă, scapi de o grijă cu curățatul :)
Mergem sa mâncăm la Tzitzikas, la pomul lăudat, unde mâncarea este bună dar cam cea mai scumpă de până acum, fără corespondent neapărat în papilele gustative :).
Plecăm spre casă, dar ne decidem să facem un ocol spre plaja Tristinika. Decizie foarte bună, o altă plajă cu pietricele, cu apă limpede și ideală pentru bălăceala copiilor. Arată cumva cam ca Vama Veche prin 1999, dar cu pietricele în loc de nisip :) ceea ce e și mai bine.
Seara este bucuria copiilor, Water Park Nikiti. Mai puțin spectaculos decât denumirea, dar totuși îi bucura :)
Să vedem ce mai facem în cele 3 zile rămase... Eu aș vrea un Karidi 2, mai aud propuneri de întoarcere la Ema Beach... Și Parthenonas încă este nevizitat, în anul 4...
Ziua 10 - după ziua de ieri, fetele sunt cam rupte. Plecăm târziu de la sediu, și optăm pentru Nikiti Sands Beach, unde noul achiziționat echipament de scufundare oferă perspective noi asupra recifului :) Trei ore trec nici cât ai zice "pește"!
După-amiaza tragem la capătul de nord al Trani Ammouda, unde iarăși 2 ore zboară.
Ziua 11 - suntem toți cam rupți :) ne mobilizăm cu greu să ne deplasăm pe la 10:30-10:45, către Karidi 2. Buna dispoziție mă face sa declar această plajă ca fiind cea care bifează toate căsuțele. Liniște, lume puțină, distanță socială :), plajă cu pietricele, intrare lină în mare, atractivă pentru snorkeling, disponibilitate sporturi maritime, și nu știu dacă am uitat ceva :).
Două ore jumate zboară, apoi mergem la taverna Thalassa, la Ormos. Fructe de mare bune, și mâncare pentru copii acceptată și prelucrată :)
După-amiază încercăm iar ceva nou: o plajă spre nord, spre continent. Nici nu știu cum să numesc locația, cred ca ține de Gherakini, nu sunt sigur, la vreo 23 km nord de Nikiti. Ne întâlnim cu prieteni, locul pare a fi din filmul eforie sud anii 1925 întâlnind grecia în anii 2000... :)
Ziua 12 - dimi înapoi la Karidi 2, să facem SUP. Plec pe placă eu cu fetele, și treaba este mult mai bună decât anul trecut. Poate și pentru că fetele adaugă stabilitate, poate și pentru că eu cred ca ele adaugă stabilitate, una peste alta facem cu schimbul cu vâsla și nu cade nimeni în apă.
Lunch Marina, iar pentru după-amiază avem doua opțiuni: stăm la camera și pregătim bagaje, sau ne facem de cap. Alegem varianta cu capul. Încercăm o plajă noua, Kastri Beach, în continuarea lui Nikiti Beach, despre care tocmai citeam că este absolut superbă și fabuloasă, dar că accesul a fost complet blocat de către proprietarii terenurilor și caselor din apropiere. Găsim totuși un acces.
Pe seara mai avem avem de finalizat lista de suveniruri, așa ca mergem mai departe cu capul.
Pe la o anumită ora ajungem și la culcare.
Eh, iată și cum a arătat plimbăreala în cele două săptămâni:
