Pe scurt: plaje și mâncare, mâncare și plaje :) Și câte 50km pe zi plimbare înainte și înapoi, înapoi și înainte... Grecia, man!!! Aș putea trai acolo!!!
Ziua 1 (sau 0?) pe drum; 10 ore în cap, home -> Nikiti, cu 3 opriri si 2 vami...
Dinner la Marina; le-am informat pe fete ca le iau orice doresc, în orice cantitate, dar și ca ce nu mananca la restaurant din ce le-am comandat, le scad si le imput la Bucuresti. Scandal si proteste. :). Pai, au mâncat mai putin de jumate din ce au cerut...
later edit: la final imi datorează fiecare câte 8 euro... nu au de gând sa isi achite datoria... :)))
Ziua 2: dimi la trani ammouda; veche cunostinta cu noi, am mers direct, fara gps; 10-13;
apoi niste fosgaiala tipica: ajungem acasa, ne oprim sa vedem ce nu merge cu cardul revolut in prealabil, dush, plecat lunch, serpuit pe drumeaguri, inteles ca Nikiti nou e dezvoltat in maniera vama veche (un caroiaj, pe care s-a construit, macar parca un pic mai uniform).
Incercam lunch la almira, concluzionam ca e fast-food-areala, incercam langa, zicem ca e la fel, ne pregatim sa ne intoarcem, apoi mai facem o incercare mai jos pe faleza, ajungem la Kazanis, pare ok, apoi concluzionez: aici e locul nostru! Cel putin arata a mancare cinstita, nu fast-food. Scoici, dorada, supa de peste. Vedem noi maine si in alte zile. Pare ca are cartofi prajiti necongelati.
Reluam fosgaiala, cautand inghetata. Serpuim prin caroiaj vreo 10 minute, ajungem undeva, pare sa fie o gelaterie de familie (pe perete e inramat un articol cu un bunic care amesteca intr-o mare oala), apare bunicul cu 10 ani mai tanar, si ne ofera niste cornete cu imens de multa inghetata. Imens. Absolut imens. Pacat ca nu intra toata in noi. :(
Back home, plecam spre partea de nord de la tranni ammouda – de fapt, tranni ammouda e partea de mijloc a unei mari limbi de nisip – unde credeam noi ca suntem la tranni eram de fapt la ormos, se pare, iar la nord e Pyrgos. Frumos, putina lume, apa se adanceste foarte repede. Langa este si un sit arheologic – Pyrgos. ?!
Ziua 3: luam la rand plajele de pe est, coboram de la Vourvourou la Karydi Beach.
Super aglomeratie de familii cu copii, impartiti frateste romani-bulgari-sarbi-greci. Apa mai jos de brau vreo 50 de metri in larg, ideal pentru copii. Fetele jubileaza.
Incercam in stanga, in golful urmator: acolo e propice pentru snorkeling, ceea ce si facem: stanci in apa, si vegetatie marina, vedem sute de pesti.
Apoi incercam plaja din dreapta, care pe Google se cheama tot Karydi; acolo e alt film; de la plaja aglomerata si plina de galagie Karydi (1) intram intr-o lume silentioasa, cu cateva cearsafuri / umbrele, si liniste, liniste, liniste… desigur, pana intra fetele mele in problema… este si un punct de inchiriat echipament sportiv (SUP, hidrobiciclete, caiace). Aflu ca un SUP e 12 euro prima ora, si 8 euro fiecare urmatoarea. O sa o facem maine sau candva.
Balaceala, balaceala, plecam spre masa. Alegem de pe google Paris.
Mancare buna la Paris, comandam iar in exces. Am invatat cumva ceva, si “in exces” inseamna ca ne umflam, nu ca lasam mancare pe masa. Ina are burta rotunda pentru prima oara in multa vreme, spre incantarea mamei sale :)
Ora este cea despre care vom decide (cateva ore mai tarziu) ca nu este adecvata plajei, dar pana atunci continuam exploratul plajelor spre sud. Incepem cu urmatoarea – Fava Beach. Fara indicatoare rutiere, ne duce Google. Lume putina, foarte ok, cu extinderi in stanga si in dreapta unde cativa norocosi au prins zonele cu umbra. Ora (15:30) este super nepotrivita – eu sunt deja ars pe spate, stau in tricou la umbra.
Pe la cinci (17:10) plecam spre urmatoarea plaja. Si aici incepe un itinerariu ciudat, care dureaza vreo ora jumate, in care nu reusim sa ajungem intr-un loc potrivit pentru ce ne dorim.
Prima e Bara Beach. Parcare undeva pe Perimetrala (soseaua care incercuieste Sithonia), si coboram un pic spre o plaja semi-pustie (niste cineva un pic mai acana), cu pietre si lemne si tot felul de chestii ale naturii, cu pietre in apa. Decidem sa mergem mai departe. Citesc acum pe google ca are si arici de mare in apa. Fara surprize pentru o zona cu pietre.
Urmatoarea e Koutloumosi Beach, langa campingul Lacara. Va trebui sa coboram abrupt din Perimetrala care incepe sa se desfasoare destul de sus fata de nivelul marii. Cumva insa, in timp ce caut pe telefon, ating Dimitrios Beach, si Google ma face sa trec de marcajul rutier “Koutlomis Beach”, si ajungem la urmatorul indicator de coborare spre plaja, Zografou Beach. Dupa cateva sute de metri se bifurca, noi mergem pe stanga unde drumul se opreste brusc, e o masina de Cehia parcata in spatele unui mic schit, cu un mare sant in fata. Facem o poza la marea care se vede mai jos, muuult mai jos, si o lasam balta. Pozele (vazute ulterior pe Google) arata o plaja pustie, cu pietre. Deci poate nu am pierdut mare lucru, zise vulpea din mine.
Investigam optiunea Zografou, si aflam ca e camping cu plata, deci nu avem acces, si nu merita sa mai coboram acolo, asa ca o luam inapoi.
Urmeaza distractia. Cineva emite propunerea de a merge acasa, sa facem baie in micul golf de la Nikiti. E ora sase deja, propunere respinsa ca nerealista. :)
Zicem sa revenim la Campingul Lacara si plaja lor. Ajungem acolo, 5 euro de persoana, o lasam balta, mergem mai departe. Mai inapoi, adica.
Gasim Maidanetsi (nu sunt sigur de nume) in Vourvourou, e plin de barcute, nu ne place.
Ne hotaram sa mergem la acea zona unde se intalnesc doua limbi de pamant, si este absolut fantastic si fabulous de vazut de sus (si pe care, se pare, citind blogul de acum 2 ani, nu o gasiseram la vremea aceea). Pe Google maps greu de gasit, pare o ghicitoare, apoi ne dam seama ca este un golf intr-un alt golf, langa un camping. Genial. La prima vedere. Apoi, pare ca esti la marginea Dunarii. Nu ca Dunarea ar fi la fel, dar e, asa, o senzatie. Cum ca esti la strand. La Dunăre :). Intri in apa si mergi spre geamandura si apa e tot la brau, apoi la piept.
Si apoi home sweet home. Pentru fete. Eu mai alerg sa caut un tricou de plastic – pentru SUP. Scorurile sunt groaznice – 35 euro un tricou.
Anyway. Vedem maine ce-si-cum. Planurile oamenilor sunt sa mergem la SUP dimi, apoi sa mancam loco (Kazanis) si dupa-amiaza sa mai vedem… Somn usor!!!
Ziua 4: eh, planurile oamenilor… ne trezim (a se citi “ma trezesc”) pe la 9 si un pic, dar vibe-ul trupei nu este mult peste zero. Fetele au avut deja niste meciuri, iar Mami nu jubileaza. Exista si niste oboseala, asa ca decidem sa amanam SUP. Pentru vineri – sa vedem ce o sa iasa. Unde mergem? Propun Fava, contrapropunerea este un loc al carui nume efectiv nu il pot tine minte: Armenistis. Un mare camping, si o mare plaja, si o mare reclama. Juma de ora pana acolo, ajungem un pic inainte de 11… Aflam ca e cu taxa de intrare; intervievez baiatul de la poarta, si dupa 5 minute de informatii inutile (taxa 7 euro de persoana, sau 3,5 daca e copil, sau plus 1 euro daca vrem ceva de la bar, sau etc etc etc), ne spune ca daca mergem pe jos prin stanga e gratis. Din coada formata in spatele nostru, un cuplu ne confirma, dar ne si descurajeaza: “we went there two years ago, 10-15 minutes, horrible”). Oh, well, sa vedem daca 10-15 minute bate 20+ euro. O luam prin stanga, mergem 7 minute pe langa camping, pe langa un gard cu sarma ghimpata pe varf (?! Sarma ghimpata?! Anul 2022, camping?! Oh, well), si ajungem la cea mai misto plaja cu cea mai misto mare. Pietricele mici mici mici in loc de nisip, si o mare turcoaz care se adanceste destul de repede, dar lasa si sufficient spatiu la mal pentru copii. Snorkellim pe acolo, vedem multi pesti, copiii jubileaza, mami la fel, treaba e foarte buna. Ma intorc la masina ca sa iau niste bani, dureaza 14 min tot drumul dus-intors, nu e drama ca acelor turisti care si-au dat duhul pe acolo acum doi ani. Oare chiar asa de nasol e cand imbatranesti?! :) Si pareau de, gen, 50- ani.
M-am si invartit prin camping sa gasesc un bar, gen, greu, dar am inteles ca ma aflu intr-o mini-statiune. Sa fie loc pentru vreo cateva sute de persoane. Cu restaurant, scena, bar, etc. Colegului pe care l-am mai mentionat i-ar placea mult…
Plecam de acolo, ne confirmam la Blue Lagoon excursia de maine cu barca, mancam la Kazanis, ceva bun (pretul creste, incet incet, o dorada era 10 euro alaltaieri, acum e 14, doua zile mai tarziu – oricum ieri la Paris pretul era 60 euro/kg, si am platit 30 euro pentru un peste similar, de 500 grame, Dumnezeu stie cum fac baietii preturile).
Ne retragem acasa, asteptam sa treaca varful de caldura, si mergem dupa amiaza la Pyrgos – asa, cam o ora.
Ziua 5: barca pe valuri, pluteste usor… Comentariul familiei: noi, cand ne grabim, plecam la 9 jumate… ajungem la instructaj, aflu cum se conduce barca, cum sa fiu atent la stanci, cum sa nu rup elicea, pe unde sa navigam, etc. Nu pare mare filosofie, si oricum inveti pe drum. Cel mai important: Evita aglomeratia.
Scriind acum, seara, sunt cam terminat dupa aceasta zi – pentru mine cam cea mai solicitanta de pana acum (hey, in concediu facem chestii, da? Ne odihnim cand revenim la serviciu…). Adica condus barca vreo 4 ore, balaceala / snorkelling / inot vreo 3 ore – viata grea… Treaba e cam asa: mergi cu barca cat mergi, ajungi undeva unde ti se pare o idee buna sa faci o baie, faci o baie, mergi mai departe, si tot asa. Si, candva, cand soarele rupe, tragi undeva la umbra si astepti o ora – doua… Poate te mai opresti undeva sa mai servesti un sendvis sau gen. Locurile unde vei trage vor fi absolut superbe. Atentie la mare, care poate fi usor agitata, mai ales daca bate vantul sau cand trec niste meseriasi cu viteza pe langa tine.
De remarcat: cele doua locuri prezentate ca fiind cele mai misto din tot Halkidiki – plaja Mirsini si, mai ales, Blue Lagoon, intre doua insule, un ceva sublim, apa turcoaz peste nisip alb, cu adancime mica… Chiar sunt cele mai misto...
Spre ora 15 si un pic dupa ajunsesem spre Tolga Beach, Lagonisi Beach, si asa, am gasit un mic loc cu niste copaci unde sa asteptam sa treaca varful de caldura…
Ca referinta pentru viitor, mentionez si pretul: 90 euro inchirierea, 40 euro benzina (17 litri @ 2,43 euro/l). Later edit: amicii mei s-au plimbat mai mult decat noi, si i-a costat 20 euro benzina... cumva ne-a intepat furnizorul...
Inconjurul insulei principale, Diaporos, dureaza intre 20 si 45 de minute, depinde de viteza cu care navighezi. Pentru o zi pe mare, unii iau in vedere un lunch pe continent, in diverse locatii, altii prefera sa pregateasca sendvisuri si asa. Noi am fost undeva spre sendvisuri, in ideea ca la restaurantele de pe continent ajungi cu masina, dar am ramas un pic fara combustibil spre final (combustibil pentru oameni, adica), cand un sendvis in plus ar fi fost apreciat la valoarea lui corecta :).
A urmat o pizza imensa la Nikiti, si 2 clatite neterminate de fete, si un somn bun in asteptarea experientei de SUP de maine – speram sa nu fie aglomeratie de inceput de weekend la Karidi.
Ziua 6: 8 iulie. Cumva intram in etapa de decantare… De revizitare… Mergem la Karidi Beach 2, cu scopul de a experimenta plimbarea pe placa pe mare (cu un nume scurt ca SUP, si lung ca Standup Paddleboarding), dar bate vantul tare si ne descurajeaza. Plus ca se innoreaza, si sta sa picure, insa cumva trec 3 ore jumate si plecam la Marina pentru lunch. Gustos, elegant, cu muzica ambientala cu volum redus, si, mai ales, cu mancare buna.
Relaxare apoi cateva ore, si o intalnire cu prietenii pe Trani Ammouda. Cand incepe sa ploua :) sa picure adica.
E momentul sa pregatim planurile pentru restul vacantei, care, desi inca nu e la jumate, se va aglomera brusc cu ocazia mutarii la Elya. Vom avea o zi la Porto Koufo, una la Lagomandra, incercam la pranz satul Parthenonas, mai e si plaja Koviou, iar pana sa plecam ar trebui sa ne gandim si ce facem cu Sarti – mergem sau nu?!
Ziua 7: 9 iulie. Ploua, ploua, ploua, ploua… In loc de betie, bat supermarketurile zonei… Vasilopoulos, Galaxias, inainte si inapoi. Iesim la pranz la Avro, langa Kazanis...
Ziua 8: ne tot schimbam unde sa mergem, în drum spre intersectia cu Perimetrala. Sa fie Argomitsi, sa fie Kargostri? Gresesc ambele nume :( alegem kargostri, e full, nu avem unde parca, mergem mai departe, trecem de elia, ajungem la lagomandra. Superb, stam acolo. Am uitat geanta cu sendvis si apa :( . la pranz incercam la Kazanis, e plin. Deci, am avut dreptate, e cel mai bun restaurant. Incercam la Marina – e pustiu. Si totusi nu e rau deloc…
Dupa amiaza la trani cu prietenii. Apropos, nu se cheama trani :) - parca am clarificat asta...
Ziua 9: incercam la trani ammoudi Sea Water Park. Eu caine de paza la stana, cu doua mioare. Stam vreo ora jumate, e destul de solicitant, incep sa inteleg prin ce trec concurentii la Exatlon / Survivor (la concurs). Fetele nu sunt foarte incantate, as zice ca impreuna undeva la jumatate fata de mine. Plecam de acolo, ele aproape rupandu-si bratarile de acces.
Lunch la o locatie noua in Ormos, Thalassa. Bun, foarte putini client. Un pic sarat dupa gustul nostru. Fetele nu papa aproape nimic – le-am luat un burger home made, care a venit despuiat pe o farfurie – citez: “nu are rosii, nu are nimic, e gol, nu mananc carne goala”.
Dupa-amiaza am de lucru cu fetele cand le propun sa mergem din nou la Sea Water Park. Mi se reproseaza ca le oblig samd. Dar dintr-o data dispozitia se schimba, si trag de mine sa le duc acolo. Mergem, si tragem o ora de noi. E mai bine decat dimi.
Seara niste take-away de la Marina le umple in sfarsit stomacul, rotunjit cu niste bake rolls. Si nite imagini faine în Nikiti...
Ziua 10: parca simt un pic de oboseala in echipa… plecam spre SUP la Karidi 2, dar nu prea devreme – gen 10 +, uitam echipamentul auxiliar (tricoul anti-UV), cancelam planul si mergem la Armenitsi. Entuziasmul e destul de scazut… aud voci zicand “vreau acasa”, “de ce mergem atat de mult?!”, samd. Dupa un lunch delicios la Kazanis incercam plaja locala – mare tulburata, nu vezi nimic prin apa in afara de nisip ravasit.
Seara imi scade si mie entuziasmul. Oare, 10 zile chiar sa fie termenul optim pentru o vacanta? 7 – prea putin, 14 – prea mult?! Vedem – maine ne mutam la Elia, si avem deschidere spre Parthenonas (satul din deal), Nea Marmaras, si, mai ales, Porto Koufo. Si, desigur, plaja Koviou.
Doamne-ajuta!
Ziua 11: ne mobilizam greu, cu strans bagaje etc., intrucat urmeaza sa ne mutam la Elia. Ajungem la Karidi 2 pe la 11:30, si ne pregatim de SUP, incercarea #3. Care e cu noroc. Luam o ora, cu (aproape) convingere ca o vom lua si pe a 2-a. Primul jucator se descurca cu brio, dar preda stafeta in mai putin de juma de ora; o preiau, cu asteptari mari (gen plimbat copiii dintr-o parte intr-alta a golfului etc), dar se pare ca nu e ca in filme: nu reusesc sa imi tin echilibrul de nicio culoare, cad de vreo 5-7 ori, sunt pregatit sa renunt, o iau de la capat, reusesc sa stau in picioare agatat de padela (bun, si apoi, ce? Plutesc in deriva…). In fine, cumva reusesc sa stau in picioare 30 secunde-1 minut, dar mai e mult de lucru… insa, pana la urma, de ce nu as putea plimba copiii stand in fund pe placa?!
Lunch Kazanis
Apoi ne mutam la Elia. Entuziasmul echipei primeste o doza de energie, ne balacim la piscina, facem sarituri si treaba este foarte buna. Gasim si niste plaje noi – intai, de fapt, o fasie lunga, foarte ingusta, cu pietre, si aproape pustei, si apoi plaja Elia. Vorba unui prieten – nu prea e de promenade si plimbareala prin Elia.
Vedem maine pe unde mai ajungem…
Ziua 12: plecam spre plaja Nea Marmaras, dar, dupa ce trecem de Lagomandra, descoperim o plaja aproape pustie – aparent, pe Google maps, se cheam Nikiti sands Beach. Snorkeling-ul capata o noua intelegere aici: printre niste pietre gasim pesti verzi, dungati, inclusiv aurii.
Lunch Barbagiannis.
Dupa-amiaza ne intoarcem la plaja pustie. In lumina dupa-amiezii sub ape este fantastic. Inotam efectiv printr-un acvariu.
Ziua 13: mergem la Porto Koufo, snorkeling langa marele abis, unde marea se adâncește de la 3metri la 40 de metri.
Lunch Dimitris în Nea Marmaras
, apoi explorare un pic Nea Marmaras, pustiu la orele dupa-amiezii.
Inchidem cu o baie in plaja cu pietricele de sub Argili.
Echipa e un pic tuflita - un pic de răceală trasa de vreo doua zile încoace...
Ziua 14. Inapoi spre casa... 12 ore ne aduc aici...Pauza surpriza la KFC, dupa ce trecem de Sofia... O sa tinem minte, acum doi ani opream la McDonald's Sofia...
